De ce aici și acum.
Pentru că există un forum interior mai isteț în mine care știe să negocieze mai bine decât toate realitățile ce așteaptă să treacă vama spre sufletul meu. Și mă mândresc cu el, pentru că e copilul meu, pe care l-am hrănit nu numai cu dulcețile vieții, ci și cu apă rece. [...]
aleargă-mi, viaţă, cu picioarele goale
pe câmp stropit cu maci,
din rădăcini de mătrăgună
să mi te desfaci.
aleargă-mi, viaţă, cu părul pe spate
prin aer dulce de vară,
din fulger zdrenţuit – soare
să-mi răsară.
aleargă-mi, viaţă, cu ochii verzi
prin porţi şi peste trepte,
din frig şi somn - visul
să mi se deştepte.
Te-ai încuiat în ochiul meu
şi-ai plâns o clipă! Şi cerul s-a înlăcrimat orange
gri, verde, albăstrui.
A fulgerat!
Petale roz s-au desprins din fructul soarelui
şi-au luminat
tot câmpul de rouă, de ceară
Din pieptul tău.
M-am aruncat în ochiul tău
şi-am râs durere! Şi fructul lunii
s-a pătat mov, negru, indigo…
Buze de plăcere
au vărsat petale negre-gri, uscate
în fumul alb din încăpere.
Şi ochi-mi s-au [...]
