Autor: Alexandra Popa pe plajã sunt eu. soarele se înalţã nesigur ca şi cum ar fi zmeul meu. pescarul cerului stã aninat în nori cu undiţa veşnic în cãutare – pescuieşte el destinele altora, sau cautã doar de mâncare? sunt un peşte care se zbate pe plajã, solzii îmi sunt nisip fãcuţi din timp. mã [...]
Eşti atât de frumoasă încât oamenii pot înnebuni. Luminile tale împărățind peste ei îi pot transforma pe bătrâni în antene de radio cu tranzistori care legate cu sârmă de cupru de bolta de vie prind de sub aeroplane vorbe împărțite în garsoniere de pe cealaltă parte a Pământului. Încercînd să te cunoască, în cumințenia lor [...]
“A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva…”, spunea Nichita şi, mai apoi, cânta Alifantis. Prima serie de recomandări ale echipei Recitiri.ro are ca temă anotimpul frunzelor uscate şi al nostalgiilor în amurg. Într-un text al cărei titlu face referire chiar la poezia citată mai sus, Ioana S. vorbeşte despre dragostea care îngroapă “iluziile, despărţirile, scrumul [...]
Ne-am întâlnit întâmplător, trei ani mai târziu, în faţă la Cărtureşti. Era şaişpe ianuarie. Dăduse chiciura peste copacii de pe Magheru; o puştoaică în ditai fularul şi ditai adidaşii imortaliza momentul cu un Nikon entry-level. Autofocus, bineînţeles. Mie îmi îngheţau degetele pe o ediţie veche din “Insuportabila…” lui Kundera. N-avea de ce să fie acolo. [...]