Astăzi, iubito,
mi-aş dori să existe diateză pasivă pentru verbul a ploua.
Te-a strâns toamna in braţe mai tare decât aş putea eu să o fac
cu mâini de om.
Părul tău e mai aspru
şi nici frunzele stejarilor nu mai sunt aşa de verzi.
Plouă prin pori
şi toate tâmplele tale freamătă
lipite de obrazul meu sihastru
ca o floarea soarelui cruţată de [...]
Plouă! În zâmbet, în cuget, în casă.
Plouă în mine! Plouă şi intră prin fereastră.
Se scurge cerul, se scurge clipa ce a fost
Rămâne amintirea, acel moent frumos.
Şi putrezeşte lemnul şi ceara se topeşte,
Zâmbeşte-un crin şi inima-mi vorbeşte.
Vorbeşte-n şoaptă, tăcut, să n-o aud.
Şi-o las să spună! O las, şi n-o ascult.
Îmi plânge chipul şi lacrimi cad din [...]
“A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva…”, spunea Nichita şi, mai apoi, cânta Alifantis. Prima serie de recomandări ale echipei Recitiri.ro are ca temă anotimpul frunzelor uscate şi al nostalgiilor în amurg.
Într-un text al cărei titlu face referire chiar la poezia citată mai sus, Ioana S. vorbeşte despre dragostea care îngroapă “iluziile, despărţirile, scrumul [...]
