şi-ai plâns o clipă! Şi cerul s-a înlăcrimat orange

gri, verde, albăstrui.

A fulgerat!

Petale roz s-au desprins din fructul soarelui

şi-au luminat

tot câmpul de rouă, de ceară

Din pieptul tău.

M-am aruncat în ochiul tău

şi-am râs durere! Şi fructul lunii

s-a pătat mov, negru, indigo…

Buze de plăcere

au vărsat petale negre-gri, uscate

în fumul alb din încăpere.

Şi ochi-mi s-au trezit în lacrimi

pe pătura verde,

pe masa de lemn,

pe apusul negru al soarelui din perete.

(foto)

Prea multe
gânduri pentru viitor
vorbe spuse de decor.

Prea multă
iubire în suflet pentru tine,
îndoială, asunsă-adânc în mine.

De ce să te iubesc
şi zi, şi an, şi noapte?
când gândul ti-e departe?
Când noaptea e pustie,
Când inima îmi plânge.
E tot ce ştie.

Sursă foto