
Miros de iarnă vişinie,
cu font boldit spre cenuşiu
şi îngheţat pe nări,
mi-a reumflat plămânii
într-o idilă de noiembrie.
Reţele cristaline ascunse pe retină
stocheaza visele antichităţii
în fiece instinct primar.

Miros de iarnă vişinie,
cu font boldit spre cenuşiu
şi îngheţat pe nări,
mi-a reumflat plămânii
într-o idilă de noiembrie.
Reţele cristaline ascunse pe retină
stocheaza visele antichităţii
în fiece instinct primar.

Ne-am întâlnit întâmplător, trei ani mai târziu, în faţă la Cărtureşti. Era şaişpe ianuarie. Dăduse chiciura peste copacii de pe Magheru; o puştoaică în ditai fularul şi ditai adidaşii imortaliza momentul cu un Nikon entry-level. Autofocus, bineînţeles. Mie îmi îngheţau degetele pe o ediţie veche din “Insuportabila…” lui Kundera.
N-avea de ce să fie acolo. N-avea [...]