Miros de iarnă vişinie, cu font boldit spre cenuşiu şi îngheţat pe nări, mi-a reumflat plămânii într-o idilă de noiembrie. Reţele cristaline ascunse pe retină stocheaza visele antichităţii în fiece instinct primar.
Ne-am întâlnit întâmplător, trei ani mai târziu, în faţă la Cărtureşti. Era şaişpe ianuarie. Dăduse chiciura peste copacii de pe Magheru; o puştoaică în ditai fularul şi ditai adidaşii imortaliza momentul cu un Nikon entry-level. Autofocus, bineînţeles. Mie îmi îngheţau degetele pe o ediţie veche din “Insuportabila…” lui Kundera. N-avea de ce să fie acolo. [...]