aleargă-mi, viaţă, cu picioarele goale
pe câmp stropit cu maci,
din rădăcini de mătrăgună
să mi te desfaci.
aleargă-mi, viaţă, cu părul pe spate
prin aer dulce de vară,
din fulger zdrenţuit – soare
să-mi răsară.
aleargă-mi, viaţă, cu ochii verzi
prin porţi şi peste trepte,
din frig şi somn - visul
să mi se deştepte.
tare mi-e dor să stau la Universitate,
să ascult “cea mai frumoasă zi”
şi să-mi treacă Andrieş prin faţă
cu barbă şi vestă şi cum-i-o-fi-zicând-t-ului-ăla sub braţ
şi să se desfacă apa din fântână
în rogvaiv şi alte culori pe deasupra,
să-mi scadă părul, să am cinşpe ani
şi să curgă ziua pe muchiile zidurilor,
lipicioasă şi înceată ca zeama de corcoduşe,
să se [...]
