aleargă-mi, viaţă, cu picioarele goale pe câmp stropit cu maci, din rădăcini de mătrăgună să mi te desfaci. aleargă-mi, viaţă, cu părul pe spate prin aer dulce de vară, din fulger zdrenţuit – soare să-mi răsară. aleargă-mi, viaţă, cu ochii verzi prin porţi şi peste trepte, din frig şi somn - visul să mi se deştepte.
tare mi-e dor să stau la Universitate, să ascult “cea mai frumoasă zi” şi să-mi treacă Andrieş prin faţă cu barbă şi vestă şi cum-i-o-fi-zicând-t-ului-ăla sub braţ şi să se desfacă apa din fântână în rogvaiv şi alte culori pe deasupra, să-mi scadă părul, să am cinşpe ani şi să curgă ziua pe muchiile zidurilor, [...]