Doua prajituri

iYli — Fri, 06 Nov 2009 06:07:19 +0000

In fata mea, la casa din magazin era un batran. Nici bine, dar nici prost imbracat. Dar nu hainele mi-au atras atentia, ci tristetea de pe chipul sau.
Parea satul sa vorbeasca singur, satul de peretii care il ascultau fara sa ii ofere caldura si mangaierea specifica oamenilor.
Din cos a scos o sticla de suc si un pachetel care ascundea firav doua prajituri.
Tipa de la casa le-a scanat, iar batranul si-a scos portofelul. Se grabea sa achite si totodata am simtit ca ar vrea sa lase totul acolo si sa fuga.
Firav, s-a ivit o hartie de un million. Batranul a scos-o incet, a tinut-o cateva clipe in mana, s-a uitat la ea si a intins-o spre a achita.
Imi venea sa ii spun: “achit eu, e un dar”!
Dar nu am facut-o! Pentru ca s-ar fi simtit jignit…
Tipa l-a intrebat daca vrea sa-i puna cumparaturile intr-o punga; el a spus “da”, iar punga a fost trecuta pe bon, treaba care l-a facut pe batran sa se razgandeasca:
-Nu imi trebuie punga! Am!
Si a plecat pe strada cu o sticla de suc intr-o mana, iar in cealalta tinand bland un pachetel in care se intrezareau doua prajituri.
Cu siguranta, undeva il astepta cineva (poate o batrana- dupa cumparaturile facute)- mult mai trista si mai singura decat el.
Si cati or mai fi asa?!
Tu de cand nu ai deschis usa bunicilor tai?

Veri si vieti la tara

Dumitrita Hirtie — Fri, 11 Sep 2009 13:43:10 +0000

Timp de adus aminte. Timp de înțeles trecutul sau cu ce m-aș lauda pe o scenă, în fața unei lumi.

Sunt al naibii de tânără. Viața mi-ar râde în față dacă aș zice că am o vastă experiență de viață. Până la urma urmei, cine nu are? Revenind. 22 de ani e o vârstă. Însă 22 de ani, mai mult sau mai puțin întregi, petrecuți la țară, cu pauze însorite în brațele Floridei, sau cu anotimpuri veșnic geroase pe culmile Belgiei, mă fac să cred că am pășit cu toată ființa pe treptele mai late sau înguste ale drumului meu în lume. Mă fac să cred că sunt înainte de a fi.
Ce înseamnă să trăiești, însă, la țară, să fii sau nu în rând cu lumea, cum se zice, să te trezești cu un chef de viață de care nu ești conștient, un chef care nu cunoaște cuvântul stres , și nu pentru că această lume uitată ar fi lipsită de griji, ci pentru că rânduiala de peste veacuri a oferit țăranului o mentalitate înrădăcinată în stabilitate și îngrădită de puterea credinței. Ori, asemenea structuri sunt de neclintit.

Dimineți în care bunicul te prinde de-o mână și te învață cum se dau oile în strungă, dimineți în care aproximezi cam care va fi recolta grâului de peste an din sacii goi pe care bunica ți-i îndeasă în spinare.

Nopți sfinte în care tot satul este învăluit de o aromă parcă cerească a pascăi și a cozonacilor, noapte în care știi să oferi o vorbă bună în prag de sărbătoare. Zile în care stăpânești rânduiala unei gospodării notabile, fără să ții cont de frământările ceasului. Sunt zile în care simți că visele tale nasc non-stop, iar tu rămâi veșnic tânăr.
Așa aș descrie câteva bogate clipe dintr-o firimitură de viață. Deși nu ezit să-mi amintesc parfumul ulițelor copilăriei, am ales să bătătoresc alte poteci în viață. Poate e o altă formă a curentului downshifting, sau chiar o nouă formă de snobism, însă cred cu tărie că mediul de început al călătoriei tale prin lume își va lăsa amprenta, mai devreme sau mai târziu, asupra propriului sistem de valori, sistem ce, depinde de flexibilitatea fiecăruia dacă va adopta valori noi odată format. Și e minunat și ideal să fie așa. Și…

…mă voi desprinde, sau m-am desprins deja, de toate astea, voit. Însă nu le voi uita, ci le voi împărtăși la timp potrivit. Și câte nu sunt de povestit…și de țesut, încă.

Aplaud, dar nu neapărat pe mine.

recitiri.ro » bunici

Doua prajituri

Veri si vieti la tara