Câteodată, cred că doar oglinda mă arată umană, de fapt, corpul meu mi-l imaginez conturat și construit de un vânt cald și calm, în dimineți precoce, dintr-un nisip auriu-cenușiu, ce spre seară își întețește forța și-mi creează un chip în fugă, deși perfect, ușor de fărămițat și reconstuit, culmea, în forme ideale. Și cred că [...]
