Curatenie

Ella — Mon, 12 Oct 2009 07:10:39 +0000

Deşi nu e primăvară, m-am apucat să fac curăţenie
Printre gânduri, printre sentimente şi, în general, prin ce am mai găsit în viaţa mea.
Am dat peste nişte frustrări şi lucruri neterminate de mult timp,
Am mai găsit nişte întrebări fără răspuns,
Câteva nemulţumiri şi nişte nevoi serioase,
Tot scormonind, au ieşit la suprafaţă
Şi nişte temeri ascunse
Şi ceva defecte de caracter.
Le-am înşirat aşa pe masă şi m-am uitat la ele.
„Asta o fi tot?” m-am întrebat. Ia să mai caut.
Uite şi nişte gânduri negative şi total neconstructive, afară cu ele.
N-am nevoie nici de pesimism sau plictiseală.
Rutina asta ce caută aici?
Trebuie înlocuită cu lucruri noi şi interesante.
Am mai găsit nişte vorbe grele şi ceva tăceri stânjenitoare,
Câteva dorinţe nesatisfăcute şi visuri neîmplinite.
Le-am luat pe toate şi le-am aruncat,
Mai puţin nevoile şi dorinţele şi visurile.
Pe ele le păstrez, că aşa-s racii, păstrează multe amintiri, chiar dacă nu le folosesc la nimic,
De data asta însă, nevoile şi dorinţele şi visurile îmi vor fi de folos.
O să încep cu ele o viaţă nouă
Acum că mi-am făcut curăţenie şi am loc şi de altele.
Dar o să fiu atentă să adun de acum înainte
Numai gânduri pozitive, zâmbete fericite, lacrimi de bucurie, râsete şi jocuri cu „happy-end”.
O iau de la zero şi e minunat sentimentul!
Vedeţi? Deja am început!

Veri si vieti la tara

Dumitrita Hirtie — Fri, 11 Sep 2009 13:43:10 +0000

Timp de adus aminte. Timp de înțeles trecutul sau cu ce m-aș lauda pe o scenă, în fața unei lumi.

Sunt al naibii de tânără. Viața mi-ar râde în față dacă aș zice că am o vastă experiență de viață. Până la urma urmei, cine nu are? Revenind. 22 de ani e o vârstă. Însă 22 de ani, mai mult sau mai puțin întregi, petrecuți la țară, cu pauze însorite în brațele Floridei, sau cu anotimpuri veșnic geroase pe culmile Belgiei, mă fac să cred că am pășit cu toată ființa pe treptele mai late sau înguste ale drumului meu în lume. Mă fac să cred că sunt înainte de a fi.
Ce înseamnă să trăiești, însă, la țară, să fii sau nu în rând cu lumea, cum se zice, să te trezești cu un chef de viață de care nu ești conștient, un chef care nu cunoaște cuvântul stres , și nu pentru că această lume uitată ar fi lipsită de griji, ci pentru că rânduiala de peste veacuri a oferit țăranului o mentalitate înrădăcinată în stabilitate și îngrădită de puterea credinței. Ori, asemenea structuri sunt de neclintit.

Dimineți în care bunicul te prinde de-o mână și te învață cum se dau oile în strungă, dimineți în care aproximezi cam care va fi recolta grâului de peste an din sacii goi pe care bunica ți-i îndeasă în spinare.

Nopți sfinte în care tot satul este învăluit de o aromă parcă cerească a pascăi și a cozonacilor, noapte în care știi să oferi o vorbă bună în prag de sărbătoare. Zile în care stăpânești rânduiala unei gospodării notabile, fără să ții cont de frământările ceasului. Sunt zile în care simți că visele tale nasc non-stop, iar tu rămâi veșnic tânăr.
Așa aș descrie câteva bogate clipe dintr-o firimitură de viață. Deși nu ezit să-mi amintesc parfumul ulițelor copilăriei, am ales să bătătoresc alte poteci în viață. Poate e o altă formă a curentului downshifting, sau chiar o nouă formă de snobism, însă cred cu tărie că mediul de început al călătoriei tale prin lume își va lăsa amprenta, mai devreme sau mai târziu, asupra propriului sistem de valori, sistem ce, depinde de flexibilitatea fiecăruia dacă va adopta valori noi odată format. Și e minunat și ideal să fie așa. Și…

…mă voi desprinde, sau m-am desprins deja, de toate astea, voit. Însă nu le voi uita, ci le voi împărtăși la timp potrivit. Și câte nu sunt de povestit…și de țesut, încă.

Aplaud, dar nu neapărat pe mine.

recitiri.ro » amintiri

Curatenie

Veri si vieti la tara