recitiri.ro

Eu poate nu ştiu a trăi adevărul
dar nici nu vreau să-nvăţ a muri vreodată,
căci sunt viu stingher spre stele,
cuvânt icnit pe sânul mamei mele,
un spaţiu mic pe-o pată colorată,
mărul.

Patru degete înoadă zece feţe
şi-un ţambal
într-o patură de piatră
peste-un aer fad, amar…
Chicoteli prin frunzărişuri
Ceartă fire lungi de păr.
Se-mplineşte-un an aiurea
de la roşul adevăr…
Cad din cer două antene
într-o oază de paiete.
Peste globuri, fire albe,
mişcă strâmb feţe cochete.
Nu mai scriu nimic pe foaie,
Mă dor degetele de râs.
Gura cască pori de sticlă,
Ochii morţi dilată plâns.

(Foto: sursa)