Mi-a zgâriat o rază geamul
şi n-am putut să-l mai închid,
aşa că vino să-mi repari cadranul
spart al ceasului mototolit.
Îţi aminteşti cum s-a-ndoit o clipă
atât de tare-ncât s-a rupt în două ?
şi tot nu ne-ajungea pământul
să ne păstrăm uscaţi de rouă.
Citind poeme, noaptea, cu glas tare
aşa-mi trec clipele fără-ndurare.
Îmi astup liniştea ce nu-mi dă pace
Rostind , scriind înconjurându-mă
De vidul meu rapace.
S-a-mpiedicat luna în perdeaua cârpită,
uitând în fibrele ei un bocanc de lumină
ce nici acum nu mă lasă
să dorm.
Iar spre dimineaţă, soarele,
şi-a admirat isprava,
apoi a reparat zgârietura
cu guma de curcubeu pe care
o mesteca.
Cu geamul lipit cu gumă,
bocancul de lumină în perdea,
cadranul spart al ceasului ticăitor,
aşa mă găseşti tu în fiecare dimineaţă.
Acum,
Rujul a hotărât să îşi pună capăt zilelor
Şi să se spoiască pe oglindă,
de ciudă că
nu-l mai iubeşte peria.
Lampa nu mai vrea
Să ardă lângă
Mitocanul de tub de pastile,
Care râde în fiecare dimineaţă de ea,
Până se împrăştie.
Iar în haosul fiecărei
zile doar eu îmi mai
găsesc niţel timp
să fac o cronică
a „Camerei cu migrene”.
Interese sau pasiuni : scrisul, actoria , fotografia si calatoriile (si nu numai ). Imi doresc sa primesc critici in legatura cu scriitura mea pentru a ma forma. O surpriza placuta: sa intalnesc pe cineva care sa imi poata da un citat din poeziile mele. Un regret : Acela de a nu-l fi descoperit pe domnul Octavian Paler mai devreme. O dorinta : Aceea de a-l intalni pe domnul Mircea Cartarescu pentru a-i strnge mana si a-i multumi pentru scrierile sale ce m-au inspirat si captivat.
Alte articole scrise de Silvia Maria Netedu