Din cuprins:
Sorry, you are not allowed to register by yourself on this site!
You must either be invited by one of our team member or request an invitation by email at info {at} yoursite {dot} com.
Note: If you are the admin and want to display the register form here, log in to your dashboard, and go to Settings > General and click "Anyone can register".
“Regina Maria”, singurul transatlantic sub pavilion românesc, era programat pentru scufundare pe 29 mai 2005. Îl construiseră prin ’37, înainte ca oala politică mondială să dea în clocot, cu bani francezi şi ingineri nemţi, şi îl plimbaseră peste ocean de vreo două sau trei ori cu totul, rebotezat “Stalin” şi arborând triumfător tricolorul cu lan de grâu şi sonde în centru. După ’89, noul proprietar, un mahăr local, a anunţat că-l face hotel, dup-aia că-l face restaurant, dup-aia că intră în faliment şi nu-l mai face nimic. Vasul a ajuns din nou al statului în procedura de lichidare, iar statul l-a ciocănit pe toate părţile, s-a prins că-i mort de ruginit şi a decis să-l scufunde.
Ideea cu fata de pe punte a apărut prin vreun birou al Autorităţii pentru Transport Naval, cu câteva zile înainte de fatidicul termen. Băi, hai să punem o tipă să stea pe punte când îl scufundăm. Probabil că s-au ridicat sprâncene a neîncredere şi neînţelegere. Păi de ce? Că ar arăta frumos, aşa, ca în Titanic. Şi ce, bă, ca să arate frumos omorâm o gagică? N-o omorâm, se dă jos şi înoată la mal când se termină tărăraia. Aici feţele participanţilor la dispută se luminează a epifanie, se scrie o notă internă, semnată şi parafată, iar Tibi pune mâna pe telefon şi-o sună pe vară-sa.
Vară-sa e în ultimul an de liceu, înaltă şi slabă, cu o coamă de păr blond închis. Frumuşică, banală şi săracă cu duhul. O cheamă Maria. Poate d’asta s-a gândit Tibi la ea. Îi explică în două vorbe ce are de făcut şi duduia acceptă.
Aşa că pe 29 mai 2005, sub un apus marin neobişnuit de liniştit, Maria stă pe puntea “Reginei Maria” într-o rochie lungă şi albă, care flutură în vânt. Câteva camere de la televiziunile locale filmează sfârşitul discursului obligatoriu, după care toată lumea se trage în spate şi responsabilul cu butonul apasă pe buton. Pereţii cabinelor de sub punte explodează, apa năvăleşte înăuntru şi vasul începe să coboare încet sub apă. Maria stă nemişcată şi zâmbeşte, iar valurile îi ajung întâi la glezne, apoi urcă spre genunchi, spre burtă, spre piept, până la gât şi o acoperă cu totul.
Dacă şi-a amintit să înoate spre mal, ziarele n-au scris nimic a doua zi.
(Voteaza)
Loading ...
» RECOMANDARI:
Camelia Enachioiu: Fetiș
Silvia Maria Netedu: Cântec rece (sau Coldplay)
Raluca Gruia: Ingeri cu colti
Vali Busuioc: Discografia completa a formatiei Jeg Tzappeshlitz
Andrei Pavel: Corzi de ceara
Daniela Stefan: Hamartia
Andrei Boar: De-a v-ati indragostitelea