la un moment dat nu mai era loc
un ambuteiaj infernal compus din zile
trăiri amintiri pictate o mlaştină de carne
sîngerînd pe coaja uscată din interior
un decor perfect pentru ploaie frig
şi ninsoare
ceasul meu bate aceeaşi secundă
fără putere să treacă mai departe
ceva creşte în mine un fel straniu de unt
din durere
m-am deschis pentru mirosul tău
purtat ca o pereche de cercei
pieptul înflorit coastele din puf de păpădie
ridicîndu-se într-un cîntec de leagăn
am scos tot
ficat plămîn inimă
intestinele legîndu-mă de cer o păpuşă
care nu mai ştie să spună
doar te cheamă te cheamă cu voci înţepenite
gata să putrezească
sînt pregătit am făcut suficient spaţiu
cu un ac mare m-am apucat să cos noaptea de zi
pieptul peste soare să fie lumină
e loc pentru două inimi adu-ţi dragostea cu tine
mii de corbi îmi devoră viscerele
mii de furnici roşii se îngroapă în pămînt
cu sîngele nu-ţi fie teamă
te voi hrăni din miezul meu de neatins
cu fructele nopţii mirosul meu de om cald
şi mintea topită ca îngheţata