Pâinea mea o rup în bucăți
și bucățile le punem lângă foc,
la vârfurile picioarelor noastre obosite de drum și murdare de praf.
Să se încălzească pâinea
și când o vom despica cu măselele
să ne amintească de Cina cea de Taină
pentru că în loc de vin
fom folosi zeama de la strugurii încă necopți
ce ne face să ne strâmbăm ca un rechin cu cap de ciocan,
ne strepezește dinții, ne mută mutra la ceafă.
Ah, cina cea de taină acră!
Cu drumul ne vom împăca mâine de dimineață
după ce vom strânge roua de pe bocancii de armată
într-un bocanc cu gaură la degete.
Vom încerca să ne spălăm
la această chiuvetă improvizată.
Mâine seară, când ne vom opri din nou,
vom lua iar Cina Cea de Taină ca niște călugări credincioși.
Poate că mâine seară cu nisip și cu sudoare.