Citeste

Nici un loc nu se asemuiește cu Regatul Virtual. Când poposești în el rămâi cu gura căscată: se întinde peste nouă mări și nouă țari, e plin de oameni și răi, și buni, și frumoși, și urâți. În Regatul Virtual, răsună continuu voci și gânduri, e un susur permanent de cuvinte rostite cu drag sau cu ură.

Aici, în Regatul Virtual, 12 oameni au prins a redepăna povestea cărților citite și recitite. O duc mai departe, cu fruntea sus, cu sufletul curat; cei 12 iau cuvinte dulci, cuvinte-amare, cuvinte dure, cuvinte moi și le transformă în aur curat pentru inimă. 12 ființe frumoase, curioase, neastâmpărate, aflate în lumea lor, în Regatul Virtual, care, iată-le! că se prezintă:

Ana Cristina

Să vă spun o poveste mai veche despre mine și cuvinte. Atunci când vorbesc despre mine folosesc cuvinte, iar cuvintele descriu tot ceea ce sunt. Iar eu sunt un vechi stejar, o păsare că lătoare, o picătura de apă, o rază de soare. Sunt o notă pe partitura lui Wagner, o literă din opera lui Goethe, mișcarea din sculptura lui Michelangelo. Sunt vântul ce adie pe meleaguri românești. Sunt eu alături de mine la bine și la rău… și de cuvintele ce mă descriu.

Camelia Enăchioiu

Sau omulețul cu părul bălai. Din bretonul des, care-i acoperă ochișorii, ies două lentile. Iar zâmbetul său e în permanență pus pe chip. Omulețul că părul bălai e agitat ca o sticlă de Pepsi-Cola. Spune povestea cărților citite și recitite printre zâmbete și râsete, căci răsul îl ține în viață. E cel mai vesel dintre 15, iar povestea sa, spusă uneori cu intonație, alteori printre bâlbâieli, înveselește și pe cele mai negre suflete. Omuleți, zâmbiți cu mine!

Daniela Netcu

Pierdută printre gânduri caut Cuvântul. Scriu, recitesc, iar scriu şi iar recitesc. Cine sunt EU? Un cuvânt. Mă aştern pe hârtie ca voi să mă Recitiţi.
Viaţa este ca o carte pe care o scriem cu sufletul ca amintirile noastre să o recitească mai târziu. Tot ce mai trebuie să ne dorim este ca ceea ce vom reciti peste ani să ne facă plăcere aşa cum ne face plăcere o carte bună. O carte de care nu te mai saturi, despre care îţi place să vorbeşti şi pe care nu te plictiseşti niciodată să o reciteşti.

Bianca – Florentina Cheregi

Consider ca viata e precum un joc cu margelele de sticla. In fiecare clipa ne cautam si ne regasim eul supus la incercari si situatii limita. Entuziasmul lui Sisif nu trebuie insa sa lipseasca, chiar daca obiectivul propus se duce iar la vale. Pe de alta parte, e bine ca spiritul sa fie mereu alimentat cu frumusetea cunoasterii. Cu alte cuvinte, cultura are un rol important in viata fiecarui om. E o parte componenta, care traseaza linia existentiala a fiecaruia. De aceea este important sa citim. Ne cultivam spiritul si ne regasim pe noi insine, in diverse personaje, care mai de care mai controversate. La fel de bine este sa si REcitim, sa le dam o sansa tuturor celor care vor sa se afirme in literatura. Dintre toate cartile pe care le-am citit, “Patul lui Procust” a lui Camil Petrescu m-a impresionat in mod deosebit. M-am identificat in totalitate cu doamna T si am trait intens fiecare clipa din roman. De ce sa nu ne acordam privilegiul de a trai astfel de momente unice cu ajutorul cartilor? Ce poate fi mai frumos decat sa te identifici cu un personaj pe care in final ajungi sa-l idolatrizezi?

Raluca Gruia

Tarziu in noapte trenul pleaca de la statia Ueno, Tokio si goneste spre Sapporo, in Hokkaido. Din vagonul meu se vede luna plina, luminand craniul de unicorn din care nu am reusit sa scot ultimul vis. Nu mai stiu daca sunt un Calcutec in tara aspra a minunilor sau daca am ajuns deja la sfarsitul lumii. Scot manualul, in cautarea unei solutii care sa-mi aduca umbra inapoi dar vine un moment cand trebuie sa dam coperta lucioasa la o parte si sa privim paginile in fata. Suntem acolo, fara menajamente, fara italics sau bold, fara paragrafe studiate.Trebuie sa ne citim pe noi insine, indiferent de caligrafie, sa acceptam criticile dar si premiile, si de fiecare data sa ne Recitim pentru a ne convinge de identitatea noastra.Trenul va ajunge in statie abia dimineata…

Ioana Oncioiu

M-ai deschis dintr-o intamplare, m-ai citit dintr-o greseala, m-ai placut fara suflare, te-am lasat fara cuvantare.
Cuvinte adunate intr-o gara pustie, cuvinte sumbre ce curg pe hartie , cuvinte scurte care spun cat o mie, pentru ca spun despre mine, despre tine….
Nu te lasa lovit de lume, suflet drag si plin de poezie, canta-ti ale tale rime ca intr-o bogata feerie.
Si daca muza nu vei avea, “Recitiri” poate fi, aievea, inspiratia ta!

Andra Simion

Sunt ca o orchestră (metafora e folosită de Anais Nin în „Incest”). Instrumentele nu sunt note muzicale. Iar notele muzicale nu compun partituri. Notele muzicale sunt cuvintele. Cu tonuri diferite. Pentru oameni cu auzul fin. Care aud, dar poate nu știu să asculte. Iar dacă ascultă s-ar putea să nu înțeleagă. În sfârșit, cuvintele… sunt logos. Cuvintele (multe) pot compune o carte. Care de obicei, râmâne deschisă. Cartea e despre un personaj controversat. Cartea: la momentul potrivit.

Andra Silivestru

Nu de mult am deschis din nou în Recitiri cartea copilăriei mele, cu Feți-Frumoși și Zâne minunate. Am găsit lângă povestea copilăriei, povestea mea de adult. Anii au trecut peste mine aducând alte vise și alți oameni pe care să-i iubesc, alături de cei care mi-au vegheat copilăria. Îmi dau seama acum că timpul scurs de când ascultam poveștile mamei cu ochii închiși nu a făcut decât să adauge noi file la cea mai frumoasă poveste pe care am scris-o vreodată: viața mea. Povestea continuă și vă invit să o citiți chiar aici.

George Olah

La început era Cuvântul, iar Cuvântul era Creator. Prin el s-au făcut toate și fără el, nici eu, nici tu, niciunul dintre noi nu ne-am putea descoperi unul pe celălalt. Cuvântul e puntea de legătură dintre sufletul meu și sufletul tău.
Când eram mai tânăr credeam că în lume există două categorii de oameni: visători și jucători. Primii iubesc cuvântul și îndrăznesc să viseze la lucruri pe care nimeni nu le-a văzut și nu le-a crezut vreodată. Ei nu sunt înțeleși de lume și de aceea se refugiază în Cuvânt. Jucătorii îi vânează și doresc să le distrugă visele. Totul era alb și negru, Ying și Yang…
Acum am înțeles însă… lumea e o paletă de culori în care atât eu, cât și tu, cât noi toți suntem pe rând când visători, când jucători. Cuvântul are culoare și e când mai închis când mai deschis…la fel ca viața pe care o descrie atât de bine.

Andreea Petrica

Imi place viața, iubesc cafeaua și citesc povești. Cu alte cuvinte, în viață îmi place să îmi scriu poveștile la o cafea și am grijă ca ele să fie date mai departe. Dar ce se întâmplă cu poveștile de suflet? Ce se întâmplă atunci când vreau să gust din trăirile altora, din emoțiile și din iubirea unor personaje mai mult sau mai puțin celebre? Atunci citesc și REcitesc.
Citesc pentru că m-am născut goală și pe drum cresc prin cuvinte, REcitesc pentru că îmi place să intru în roluri, pentru că imi place să visez, pentru că uneori vreau să uit cine sunt și să călătoresc liberă în timp și spațiu.
O carte înseamnă multă trudă , multă tărie de a scoate din tine durerile, tristețile sau bucuriile, neputințele, trădările sau prieteniile, toate astea puse în vorbe frumoase cu intenția de a împărtăși ca pe o lecție pe care el, autorul și-a luat-o și despre care scrie tocmai din iubire de semeni!
“Dacă nu îți scrii propria poveste, vei ajunge o notă de subsol la poveștile altora!”

Sorina Vână

Cine sunt eu?…sunt o amagire a mea pentru ca alerg incontinuu printre carti, intocmai ca un copil rasfatat care se bucura de dulciurile si jucariile primite…nu ma pot axa!…mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”….cine sunt eu?, cum sunt eu?…sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?…..prea multe intrebari pt prezent…

Andra Alexandru

Viața noastră este ca o poveste. Uneori Noi suntem cei care o scriem, o punem în scenă, o interpretăm și o comentăm, alteori Alții sunt cei care ne scriu povestea, în tmp ce noi așteptăm indicațiile scenice. Și, totuși, există momente când putem evada din propria poveste pentru a o trăi pe a altcuiva, pentru a fi preț de câteva clipe într-o lume prestabilită. Aceste lucru se poate întâmpla doar în lumea cuvintelor. Rămâne la alegerea fiecăruia ce poveste dorește să trăiască.

Comenteaza »