Autor: Theodor Barbu
Stau în cafenea cu George şi degustăm amândoi insinuările de goliciune – un picior suav şi bine bronzat, un decolteu de o nobleţe aristocratică, purtat de către o blondă cu părul scurt. Sorbim o picătură de monden, străpungând marginile scrumierei cu ţigarete fine, doi străini desăvârşiţi ce împart poveşti familiare. Mor după o [...]
Gandul mi-e o arma, realitatea un camp de lupta
Cuvintele izbesc o liniste sfasietor de muta
Exista un destin, un tot si un hazard
Ochii tai se preschimba in pietre ca de jad.
Ma-ncearca o durere ce azi nu imi da pace.
Trupul mi-e schingiuit pe o saltea de ace.
Ce simt si ce mai caut, ce oare e firesc?
Cand lumea [...]
Nopţi ciudate, făr’ de întuneric şi fără de vise.
Trăiri de mult apuse, ce nu se vor fi stinse.
M-atinge mâna ta prin gratiile de fier,
Dar eu nu o mai simt, nu te mai vreau, nu te mai cer.
Aromă de iasomie, tristă grădină de petale.
Miracole subite ni se aruncă-n cale.
Şi ce nu mai simţim, n-o să înţelegem [...]
E frig şi cald şi întuneric şi lumină,
Copiii tuciurii se joacă-n tină
O gospodină-ntinde cearşafurile vii
Şi o fetiţă blondă suflă-n păpădii.
O domnişoară îşi dă ojele cu unghii
Şi-o tărăncuţă vinde bunghi.
Pe unchii satului îi dor rărunchii
Singurătatea mă trece ca un junghi.
Dar în oraş e carnaval
Şi nimănui nu-i pasă de tristeţe,
E plin de feţi-frumoşi fără de cal
Ce nici [...]
“You’re like still water”,
someone once told me,
“And still waters run deep.”
So be careful with that stone!
If you throw it at the surface,
it might go deep down
where you can’t reach it
and take it back.
nu știu dacă trebuie să-mi pese de tine, în fiecare an se sinucid un milion de oameni
și asta mă face să mă gîndesc la carnea în care mă reflect, la ce naște din ea
o oglindă cu două fețe cîntărind 84 de kilograme pe care sistemul meu nervos o împarte în
tot atîtea kilograme de cioburi mărunte
la [...]
