Sări pe urma mică mare
Doar de este omul tare,
Fă-mă ieftin, deblocat
Sus pe iederă urcat.
Ciripind pe colț de scară,
Gut-amară, gut-amară,
Serioșii ochi de pară,
Și-n sutien de roată goală.
Iar dacă ai aripie,
Trage tare de cîmpie,
Pregătește miezul muștei,
Și atacul corcodușei.
Cuie fierte, saci mărunți,
Te iubesc ca pe-un bănuț
Suie repede pe horn
Să se rupă capul corn.
Iese frunza vișinie
Din păstaia maronie
Dacă vrei [...]
O deschidere primară,
Un fel de ceară coloartă mov,
Salteaua care doare și puterea mută,
Cofragul saltimbancului formal,
Geana făcută și redesfăcută,
Satîrul rotit prin mese,
Cotitura filamentelor rotunde,
Și parîma straturilor de rușine.
Stau toate adulmecînd frivol
Opacitatea din spatele beznei,
Respiră-ncet prin apele d-eter,
Și se sufleacă printre probatele castroane.
Un om, dintre ele,
Deschide glasul năpădit de aer,
Si cum precum se aducea prin apa
Strigîndu-și alb [...]
Uită-mi aripile ridicate în vînt,
Părților de carton,
Evadează-mă din mine.
Și dacă te voi descoperi vreodată,
Dezgolindu-ți istorii policolore?
Poate mă înveți încă odată,
Degetul subțire.
Iar curcubeul marginal,
Marginal încă luminează coridorul etajului 7.
Lîngă poftă de prăjituri reci,
Cu egrasii plîngătoare,
Cu cîrtițe oarbe,
Și soare de ora 14.
Ceasul încă bate ora,
Limbile-ncă vorbesc trupul,
Oamenii, omul, și e-a,
Mă… privește…
De cînd îți zgîrie privirea,
Mi-a devenit incomfortabilă [...]
Distrugînd felurite modele
şi mari podoabe adumbrite
verticale plante ce strivesc satîruri
sfîrtecă munţii creuzaţi în fluviile
popoarelor ciripite.
Un astfel de munte viciat,
un astfel de unduitor sălbatic ce trece printre vîrfuri de alminteri
nu poate decît să atragă amintea
spre simplele vindecături de fragede lunecări materne,
o vidă aluată ce desprinde culoare în judecată predestinată.
Îmi amintesc posesia umană,
Sacrificul mamar,
Descrierea puterii de a frînge
Poțiunea jarului salbatic.
Dar de ma învirt în umbrele stîlcite,
Reapărînd mizeriile colectate,
Trenez doar partea joasa de lumină,
Și incă nimic emotional.
La sud de vene inghinale,
Stări de grație amorfă,
Cotiledonate înfometate
Și untură la discreție.
Judec acvilin,
Un sloi de ață atinsă de probabilitatea,
Cosoarele agățate pe noroiul verde,
M-au curățat.
Curat, servesc curățenie molcomă,
Depășesc turnuri fumegînde [...]
Îmi este cel mai frică
De nelumina lumii.
Nu voi să pot a poate
Să-mi fiu eu între sinele de mine.
Îmi este cel mai frică
Să dobîndesc averea de dreptate
Să nu mai pot vedea
Cea dreapta rasuflare de un alt.
Îmi este frică, să te trag în mine,
Să mă despart de dulce-a ta cărare
De amăruia-ţi paralel-ascunsă
De rasuflarea ta cea colorată mată.
Şi-apoi, [...]
