Articole scrise de Roxana Garlaciov
De-ai să vezi în colţ de drum
O mânuţă stând întinsă
Şi ochi trişti ce cată cum
Lumea trece de griji prinsă,
Te opreşte doar o clipă
Şi întreabă ce ar vrea?
Dacă i-ai da o aripă
Către ceruri ar zbura?
Dacă i-ai da o o hăinuţă
Ar mai sta sfârşit de ger
Tot în colţ, cu o mânuţă
Întinzându-se spre cer?
Poţi să-i dai copilăria,
Cu somn lin păzit de sfinţi
Şi în ochi, poţi bucuria
Să i-o pui şi să-l alinţi?
De nu poţi, dă-i tu ce crezi,
Cum ai inima de mare.
Nu te fă că nu îl vezi,
Căci oricât i-ai da… tot n-are.
Iubesc… iubesc aşa cum floarea
Iubeşte roua serii
Şi simt… simt cum dogoarea
Aprinde cerul verii.
Iar trupul meu vibrează
În doar cadenţa ta
Şi-n ochii mei valsează
Iubirea, pe o stea.
Iubesc… şi-i prima dată
Când inima-mi tresare
Cu dragoste de fată,
Curată, temătoare.
Iubesc… iubesc şi cerul
Din ochii tăi iubite
Şi simt… simţim misterul
Iubirii împlinite.
Iubesc ca o femeie
Ce e perechea ta
Şi-a dragostei scânteie
Păstreaz-o-n mâna ta.
Iubesc… cum vine marea
La tărmuri să se-nchine
Şi simt… îţi simt chemarea
Ce de la tine vine.
Iubesc anii tot una
Trecuţi şi viitori
De-mi dai iubite mâna,
Vom fi nemuritori.
Iubirea ta-i ca pomul
Ce umbră-mi dă şi casă
Eşti soţul meu şi omul,
Cu inimă aleasă.