Articole scrise de Oana Mangiurea
Şoareci, viermi şi urlete plăcute
Te lovesc, ne încântă, se prefac;
Sufletul negru ni-l împute
Miros de fum şi clopotele tac.
Război ostil de cruci pierdute
Atârnate de sâni golaşi
Intestine, de viaţă şubrede
Muţumire câinilor trufaşi.
Plecăciune domnule ţap!
Mintea şi trupurile-s goale,
Ura ne leagă de cap.
Ne naştem oameni, murim eroi…
Pe vreme de pace, în plin război.
Încercaţi de-o veşnică ură
Ucidem fraţi, surori – istoria e dură,
Şi nu simţim când lângă noi
Mor camarazii de război;
Căci totu-i în van, nimic nu pricepem…
Luptăm să nu rămânem ţepeni.
Sângele cald curge lângă noi,
Dar noi luptăm să fim eroi.
Si până-n ziua sfântă
În loc de pace vom căuta tot luptă.
Nu ne-am născut eroi –
Peste noi va sta noroi!
Părinte, părinte, învârte Pământul,
Învârte şi marea, umbra, văzduhul!
Ca rugile noastre să piară luptând
Pe cămpuri lugubre închinăm pământ.
Vieţile noastre s-ajungă legende-
De arme, de sânge, de focuri perene.
Gândurile toate s-adune putere,
Neagră magie să curgă din vene.
Ne întoarcem către soare, capul plecând-
Îţi mulţumim părinte, pentru ruga de mormânt.