Articole scrise de Gabi Macovei
Tot ce ştiam,
ştiam pentru că tu erai cu mine.
Ochii tăi se închideau cu sunete de table ascuţite,
se deschideau cu invocaţii de brahman
şi se-nvârteau fără să-mi dea de ştire.
Cântau pantofii tăi, costumul meu de fericire
ca la o nuntă împărătească.
O să îţi construiesc din ciobi de sticlă
stupi de albine.
Am să-le aşez în câmpul tău condus de un trandafir
stup lângă stup, fir lângă fir, nadir lângă nadir.
în corul lor cohortele absolute
mărşăluiau spre noi cu solouri de brute.
Trandafirii aşteptau ca nişte vecini cu cioburi
ochii închişi cu sunete de table.
Eşti atât de frumoasă încât oamenii pot înnebuni.
Luminile tale împărățind peste ei
îi pot transforma pe bătrâni în antene de radio cu tranzistori
care legate cu sârmă de cupru de bolta de vie
prind de sub aeroplane
vorbe împărțite în garsoniere de pe cealaltă parte a Pământului.
Încercînd să te cunoască,
în cumințenia lor nefirească,
oamenii pot înnebuni călcând peste flori
către floarea care crește frumoasă în mijlocul lanului de stele.