Ninge din cornul unui capricorn bolnav de viteză.
Îl văd cum se trudeşte, se învârte puternic,
picioarele-i cu copite încinse,
picioarele cu copite şi vrejuri uscate agăţate-ntre coarne.
Capricornul aleargă fără oprire.
Urma copitelor sale e ca un râu de lapte
care uneşte Pământul cu Luna,
Luna cu stelele şi stele cu fiecare ţară.
O plasă de păianjen, o plasă de lapte
din ale [...]
Şarpele din spatele poeziei,
femeia care mă iubeşte,
toate lucrurile care se pot asemănă cu o portocală cojită,
zborul nostru către locuri greu atins,
tuberculoza unchiului meu.
Dumnezeu ştie că sunt lucruri
pe care nu vreau să le cunosc niciodată.
Pentru că sunt un fricos,
pentru că îmi place să dorm înconjurat de perne
şi să cobor scările desculţ,
să simt dacă mă-mpiedic de cîine.
Liniile [...]
Vreau să le spun tuturor,
că tu ești cea mai frumoasă femeie
care a reușit să îmi pătrundă istoria.
Cel mai drept drum,
drept ca o rază care mă lovește fix din soare,
pe care îndrăznesc să îmi imprim viteze pe bicicletă,
un drum amețitor ca o riglă transparentă,
atît de bine conceput.
Atît de frumoasă ești tu.
O luptătoare urcînd la mine printre [...]
Stau singur în zăpadă şi aştept.
Mi se retrag tramvaiele în piept.
Privesc în faţă, drumul strâmt dar drept.
Văd omul care face să pricep.
Nu mă mai strigă nimeni după nume.
Se-aude clar, nu se aude nimic.
Eu sunt aici, încă pătrat înconjurat de spume.
Sunt printre oameni, omul cel mai mic.
Stau singur în zăpadă şi m-ascund.
În loc de sâni am [...]
Eu sunt poetul camarazilor mei de război.
Aceşti camarazi care luptă
pentru o cauză neatinsă şi nevăzută.
O cauză ca o ploaie de meteoriţi sau ca vântul.
La mine vine fiecare cu răul său, cu binele
cu tot ce vor sa facă şi nu au făcut niciodată.
În mine se adună, precum într-un preot,
ca la descoperirea unui nou continent,
păcate şi bocanci, [...]
Câteodată,
undeva, departe, se aude lumea căzând din cupa ei.
Probabil acolo pământul îşi încheie socotelile cu celelalte lumi.
Aici, aproape,
sub picioarele noastre,
pământul se revoltă de durere.
E o luptă care se duce în vis,
între tălpile unei femei şi pământul de sub pieptul ei.
Eu nu cunosc pământul,
nu îi cunosc marginile şi nici nu le pricep,
dar îl calc
neînţelegând înţelepciunea plânsului, [...]
Nervi de seară, pe la zece fără cinci
cînd tu te faci că vrei să mănînci,
cînd hainele şuşotesc pe podele,
cînd apa a îngheţat în cişmele.
Ţi-ai pus în gînd
să mi te scoţi din gînd,
să pictezi becuri arse că zîmbesc.
De mic mi-am pus în gînd să nu mai cresc.
Scot revolverul, tu scoţi un geamăt
apuci să zîmbeşti.
Apuc mîţa de [...]
Sunt atât de curios ce se va întampla după moarte
încât îmi verific în fiecare zi cutia poștală
aşteptând o scrisoare de la cei de dincolo
și în fiecare zi îi scriu bunicului meu,
mort de tuberculoză ca un sfânt.
Singurele scrisori primite sunt retururi,
”adresă inexistentă”.
Poate că asta e și dincolo de moarte,
un oficiu poștal care ne returnează scrisorile.
Orice ar [...]
Eram atât de viu
că nu mă mai ţineau
nici cataligele şi nici pereţii-n loc.
Fugeau speriaţi din calea mea,
ieşeam pe bulevarde şi-ncepeam să joc.
Creşteam cât alţii într-un an
eu la un prânz
şi dacă vreodată îmi ieşeai în cale,
când îmi intra nisip în ochi
fugeai şi nu ştiai ce eşti,
în fuga ta,bivol sau mânz.
Stăteau în jurul meu, de drag, băieţii
și [...]
Milioane de iubiri cădeau în cascadă.
Cădeau adînc, într-o găleată ale cărei torți ieșeau din nările cerului.
Iubirile cădeau secerate în cascadă.
Secerate de așchiile de lumină,
secerate de colțurile care nu se vor netezi niciodată.
Pe interior, iubirile erau poroase ca niște ciuperci.
Deosebit de albe, bune de cules și prăjit pe plită,
ca niște ciuperci deosebit de albe după o [...]
