alungă-ncet din urmă mirosul de tanin

nelinişti austere şi-o toamnă rece, mută

golesc cu dură mină butoaiele de vin.

Otrava se prelinge în cântec de bacante

împleticit, Dionysos ce trage a muri

întinde-o mână albă spre pântecele calde

frângându-şi grele coarne, el uită a dori.

Înjură vântul aspru, un fluier ce nu cântă

se plimbă-n agonie alături de Suspin

se-apropie Femeia şi fluieru-i împlântă

în coasta fericirii, de unde curge vin.

cu chopin,

cu mathcore,

cu bach şi cu death.

Mahomed şi Iisus au înodat frânghia războiului

şi-l obligă pe Budha să păşească pe ea.

Speriat, grasul ţine-n echilibru fragil

detestatul Mausoleu al lui Lenin.

Dă-mi un pahar de apă şi citeşte-mi din Boris Vian

ai ochii ca nişte cireşe de iunie,

de septembrie,

sau de ianuarie.

A doua soţie a lui Abdul o ucide pe prima

de teamă să nu fie repudiată.

Abdul o ucide cu pietre

în piaţa din centrul oraşului.

Leagană-mă uşor, ca şi cum am fi colonişti

şi am dormi pe vapor

visând filoni de aur.