Articole scrise de Diana Frînculescu
E dimineaţa-n care oştirea de cucută
alungă-ncet din urmă mirosul de tanin
nelinişti austere şi-o toamnă rece, mută
golesc cu dură mină butoaiele de vin.
Otrava se prelinge în cântec de bacante
împleticit, Dionysos ce trage a muri
întinde-o mână albă spre pântecele calde
frângându-şi grele coarne, el uită a dori.
Înjură vântul aspru, un fluier ce nu cântă
se plimbă-n agonie alături de Suspin
se-apropie Femeia şi fluieru-i împlântă
în coasta fericirii, de unde curge vin.
Mi-am adormit câinii, să nu latre când vii, le-am astupat urechile cu şlagăre comuniste,
cu chopin,
cu mathcore,
cu bach şi cu death.
Mahomed şi Iisus au înodat frânghia războiului
şi-l obligă pe Budha să păşească pe ea.
Speriat, grasul ţine-n echilibru fragil
detestatul Mausoleu al lui Lenin.
Dă-mi un pahar de apă şi citeşte-mi din Boris Vian
ai ochii ca nişte cireşe de iunie,
de septembrie,
sau de ianuarie.
A doua soţie a lui Abdul o ucide pe prima
de teamă să nu fie repudiată.
Abdul o ucide cu pietre
în piaţa din centrul oraşului.
Leagană-mă uşor, ca şi cum am fi colonişti
şi am dormi pe vapor
visând filoni de aur.