Haruki Murakami: Dans Dans Dans

Îmi place să citesc şi citesc mult. Intru în joc cu personajele, mă las purtată în paginile cărţii, dar nu mai mult de ultima filă. A doua zi le uit complet şi niciodată nu-mi amintesc numele lor. Puţine cărţi mă impresionează, dar când o fac este pentru totdeauna. Printre  cărţile pe care le-aş reciti pentru că au reuşit mai mult decât să-mi placă este romanul lui Haruki Murakami: Dans Dans Dans. O poveste desprinsă parcă dintr-un vis.

Dans Dans Dans (1988) este al şaselea roman al autorului¹. Un roman  în care te surprinde cu aceleaşi trucuri, cu acelaşi stil, rămânând totuşi original.

Naratorul este un personaj fără nume, jurnalist fără ambiţii a cărui ocupaţie este “deszăpezirea culturală”, un tip de scris pentru umplutură cu care îşi câştigă existenţa ca liber profesionist. Viaţa sa banală ia o întorsătură ciudată după ce se hotărăşte să plece în căutarea unei prostituate pe nume KIKI, care îl chemă obsesiv prin intermediul visului la un hotel obscur unde petrecusera o noapte pe când era mai tânar. La hotel se petrec o serie de evenimente bizare, care ne amintesc că trăim într-o lume a imaginaţiei şi totul este posibil. Personajul este purtat într-un carusel al vieţii dincolo de limita percepţiei, iar ceea ce urmează face deliciul romanului. O intrigă demnă de un roman poliţist, evenimente neprevăzute presărate cu un umor fin şi şcene cu tentă erotică.

Încă de la începutul romanului cei care îi cunosc artificiile lui Murakami pot preconiza ceea ce va veni în întâmpinare lor, dar acest lucru nu face ca romanul să placă mai puţin. Odată prins în vârtejul evenimentelor, viaţa naratorului pare un titirez, iar singura lui şansa de a rămâne în picioare este să danseze.

„Să dansezi. Tu trebuie să dansezi cît ține muzica. Pricepi ce-ți spun? Dansează mai departe, fără să te oprești. Nu te întreba de ce, nu te gândi ce sens are. Dacă începi să te gândești la lucrurile astea, ți se opresc picioarele. O dată oprite, eu nu mai pot face chiar nimic pentru tine. Legăturile tale se vor destrăma complet. Se vor pierde pentru totdeauna. Nu vei mai putea trăi decât în această lume. Treptat, vei fi absorbit înăuntru. Așa că să nu-ți stea picioarele. Să nu-ți pese o secundă, oricât de prostesc ți s-ar părea. Tu continuă să dansezi, pas după pas. Ai să vezi că, puțin câte puțin, părțile înțepenite se vor mai destinde. Pentru anumite lucruri nu e prea târziu. Folosește tot ce poți folosi. Dă tot din tine. N-ai de ce să te temi. Acum ești obosit și înspăimântat. Se întâmplă oricui. Ai senzația că totul e greșit. De aceea ți se opresc picioarele. (…) Trebuie doar să dansezi. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată lumea. Dacă faci asta, atunci poate că o să te pot ajuta. Așa că dansează. Dansează cât ține muzica.”*

Cine vrea să se bucure mai mult de stilul şi savoarea lui Haruki Murakami poate achizitiona cartea de la Polirom. Enjoy!

1. vezi pagina de pe wikipedia a lui Haruki Murakami [↩]