Din cuprins:
Sorry, you are not allowed to register by yourself on this site!
You must either be invited by one of our team member or request an invitation by email at info {at} yoursite {dot} com.
Note: If you are the admin and want to display the register form here, log in to your dashboard, and go to Settings > General and click "Anyone can register".
Articole scrise de Anne-Marie Chelariu
E frig şi cald şi întuneric şi lumină,
Copiii tuciurii se joacă-n tină
O gospodină-ntinde cearşafurile vii
Şi o fetiţă blondă suflă-n păpădii.
O domnişoară îşi dă ojele cu unghii
Şi-o tărăncuţă vinde bunghi.
Pe unchii satului îi dor rărunchii
Singurătatea mă trece ca un junghi.
Dar în oraş e carnaval
Şi nimănui nu-i pasă de tristeţe,
E plin de feţi-frumoşi fără de cal
Ce nici nu ştiu să dea bineţe.
Duios în cer se joacă norii
Lângă ulciori pe gard râd sperietorii.
Leagănul scârţâie-n curte a pustiu
Plâng ciorii.
(poezie vizuală, mai mult neomodernistă, cu influenţe abstracte)
Copil muşcat de şarpe în genunchi stătea.
Nu, nu plângea. Nu, nu râdea.
Privea-ntr-un colţ cu ochii gri
Cum se zbătea reptila `nainte de-a muri.
Pe uşa-ntredeschisă răzbătea lumină.
În razele aurite se ridica tot praful
Un ceainic de alamă sughiţa pe plită
Şi-un şarpe-ondulatoriu se chinuia în tină..
Poarta din curte se deschidea cu greu
Şi un bărbat o-nchise cu piciorul.
Copil muşcat de şarpe sugea venin mereu
Şi-un tată se-ntreba unde îi e feciorul.
Poem trist, tragic şi fatal
Despre copil muşcat de şarpe-n casă
Şi-un ceainic de alamă care nu se lasă
Şi-o poartă şi un tată prea venal.
(Piesa “De ce fierbe copilul în mămăligă” , prezentată la festivalul de teatru de la Timişoara T4T, 2006 ).
Astăzi m-am trezit mai târziu ca de obicei, deşi e joi şi ştii că eu în timpul săptămânii sunt matinală şi nu îmi place să întârzii doar pentru că mai lenevesc cinci minute în aşternut. Când am deschis ochii mă aşteptam să fie înnorat şi rece afară şi să văd din nou blocul gri de vis-a-vis, dar soarele strălucea frumos şi simţeam cum îmi lumina toată faţa.. Pesemne că trebuia să fi fost foarte frumoasă. Mai ţii minte când îmi zicea şi Herr Wolf cât de frumoasă sunt dimineaţa în lumina soarelui ? M-am ridicat energic din pat, pentru că ştii că dacă fac mişcări leneşe de pisică somnoroasă nu reuşesc să alung somnul, şi m-am îndreptat spre odaia de toaletă.. Am fost plăcut surprinsă când am văzut că părul mi se aranjase foarte cochet în timpul somnului şi nici cele câteva fire albe nu mă mai deranjau atât de tare. Poate că nu sunt încă aşa de bătrână, deşi luna viitoare împlinesc 40 de ani. Oare o să îşi amintească cineva ?
Totuşi, ca de fiecare dată când mă trezesc, aveam un gust ciudat în gură .M-am apucat să îmi spăl dinţii cu îndârjire. Nu părul, care te trădează mereu atunci când albeşte, nu pielea, care se încreţeşte şi te face să te simţi bătrână, nu buzele care oricât de voluptoase au fost tot se subţiază, ci dinţii sunt cei mai importanţi atunci când o femeie vrea să facă impresie. Le acord o atenţie specială. Sunt mai atentă cu dinţii mei decât sunt cu unii oameni. Ţin mult la dantura mea. Aş înnebuni dacă într-o zi mi-ar cădea toţi dinţii. Am visat de multe ori că s-a întamplat asta şi m-am trezit speriată şi cu broboane de sudoare pe frunte…
