Din cuprins:
Sorry, you are not allowed to register by yourself on this site!
You must either be invited by one of our team member or request an invitation by email at info {at} yoursite {dot} com.
Note: If you are the admin and want to display the register form here, log in to your dashboard, and go to Settings > General and click "Anyone can register".
Articole scrise de Andruta Ilie
Toamnă de vise, speranţe şi începuturi
Covor de frunze uscate îţi împresoară calea.
Confuz şi melancolic străbaţi atâtea drumuri,
Lăsând în urmă vise ce prevestesc ninsoarea.
Te mai cutremură doar vara cu dulcile iubiri,
Ce un octombrie ploios ţi le aduce-aminte
Emoţii şi priviri, surâsuri, amintiri
Vântul ce şuieră prin ale ei cuvinte.
Nu e târziu acum, dar nu e nici devreme
Să crezi în ce mai simţi, când sunt atâtea semne.
O să stârneşti furtuni şi ea o să te plouă
Cu ochii ei albaştrii ce-s înecaţi în rouă.
Să nu uiţi timpul care a trecut
Căci tot ce e mai viu acum se stinge.
Nu pot să cred că ceasul s-a oprit
Iar umbra nopţii încet, încet mă-nvinge.
Nu mai aud nimic şi asta mă deprimă
E prea multă căldură aici, în mine.
Petale de-ngheţ vor sufletu-mi aline,
Şi cartea de pe masă se-ndreaptă către tine
Ai aruncat-o de atâtea ori…
Încât tristeţea ei mă macină de-a dreptul.
De ce ţi-e frică s-o deschizi în zori?
Sau te gândeşti că se schimbă subiectul?
Tu mâine vei fi plecat în altă dimineaţă
În haină am văzut chiar azi biletul.
Tovarăş îţi va fi chiar cartea care-mi spune
Că tu şi eu am fost cândva subiectul…
Pe tine te mai caut în lumea asta absurdă
Şi n-o să-ţi spun cuvinte ce fiinţa ta nu vrea să le audă.
Îmi folosesc emoţiile să mi te imaginez,
Îmi retrăiesc serile noastre să pot să te creez.
Şi-n ochii mei stângaci te conturezi de-ndată
Ca o făptură blondă, frumoasă şi înaltă
O parte ce mi-o dai mi-ajunge o veşnicie
Şi cea ce mi-o refuzi mă zguduie-n neştire.
O să îţi spun că vreau să pleci şi-n gând te rog să mai rămâi.
O să ma urmărească nostalgia şi focul nopţilor dintâi.
Mă voi plimba prin ger, prin frig şi prin zăpadă
Cu inima-ncălzită de amintirea ta prea dragă.
Copile, tu străbaţi ale vieţii sinuoase trepte
Şi mai scrutezi văzduhul în linii adiacente.
Ţi se arată război şi pace, imoral şi dreptate.
Viaţa-i o teoremă cu forme cubice şi pătrate.
Succesul e o ecuaţie cu n necunoscute,
Iubirea se argumentează cu acţiuni prea multe.
Se-ntâmplă ca problema să-ţi dea cu zecimale,
Aşa că mai strecoară peniţa-n călimare.
Cerneala iar învăluie foaia alba ca ninsoarea
Îţi pierzi din drepturi pe măsură ce înaintezi cu rezolvarea.
Există o concluzie la care ajungi prin două moduri,
Mori sau trăieşti chinuindu-te cu ale vieţii noduri.
Gandul mi-e o arma, realitatea un camp de lupta
Cuvintele izbesc o liniste sfasietor de muta
Exista un destin, un tot si un hazard
Ochii tai se preschimba in pietre ca de jad.
Ma-ncearca o durere ce azi nu imi da pace.
Trupul mi-e schingiuit pe o saltea de ace.
Ce simt si ce mai caut, ce oare e firesc?
Cand lumea mi-e straina, ce oare mai iubesc?
Sa-mi port iar visele pe cai necunoscute
Sa cred in alte iluzii, ce mi se par prea multe
Sa-mi leg de viata ta cuvantul si universul
Finalul si-nceputul, dorinta mea si versul.
Nopţi ciudate, făr’ de întuneric şi fără de vise.
Trăiri de mult apuse, ce nu se vor fi stinse.
M-atinge mâna ta prin gratiile de fier,
Dar eu nu o mai simt, nu te mai vreau, nu te mai cer.
Aromă de iasomie, tristă grădină de petale.
Miracole subite ni se aruncă-n cale.
Şi ce nu mai simţim, n-o să înţelegem pe veci.
Disperarea ce-o exprimăm prin gesturi mult prea seci.
Sublimă tragedie jucată în multiple acte,
Descrisă prin poezie şi prin iubiri deşarte.
Cortina ce se lasă peste iubirea noastră,
Un vultur ce ucide o pasăre maiastră.
