track 3: (machiajul nu rezistă)

Smoke on the water, a fire in the sky,

smoke on the water

(Deep Purple)

mereu tresari

te sperii de reacţiile adverse ale cărnii tale

şi

pământul îţi spală mâinile tălpile

îţi curăţă roua de sub pleoape

te scapă de tot ce înseamnă alergie

machiajul acesta nu rezistă

sunt zile în care alergi dezbrăcată spre ocean

tolănită pe o bancă fumezi humus

sunt zile în care tragi prima dată din ţigară

sunt zilele în care împlineşti optişpe ani

intro

aici muzica scapă de knock-out
după opt secunde petrecute la podea

&

tot aici
poezia e din alt jim

XVIII. Melancolia moare

Cădeau mereu în zori de zi, cetăţile damnate
Când soarele urca pe cer, cu razele-i furate.
Ne regăseam plângând, noi doi şi ploile acide
Peste cărări şi munţi de foc, doar gânduri infinite.

Adesea zidurile dorm eternul somn fantastic,
Iar nemurirea-i cald nectar în veşnic vis romantic,
În care eu plutesc nebun, o harpă să mă-ncânte,
Dansând si alergând prin vai, perena stea să-mi cante.

Am învăţat să preţuiesc lumina seculară,
Să şterg tot ce am scris pictând o caprioară,
Iar vremurile sângerii le voi scălda în mare
La răsărit şi dincolo-n apus…melancolia moare!

IV. Catacombe

M-am pierdut fără urme de scăpare
în catacombele citadinului poetic.

Am plâns, am fost amnezic,
iar când lacrimile curgeau ca un torent
Bufonii şi clovnii mi-au furat rima.

Când m-am trezit,
plin de pământ şi suferinţă
Totul devenise ieftin, vulgar şi tenebros.

M-am pierdut fără urme de scăpare
În catacombele citadinului uman.

Am plâns, am fost amnezic
iar când lacrimile curgeau ca un torent
Bufonii şi clovnii mi-au furat sentimentele.

Când m-am trezit,
plin de pământ şi suferinţă
Totul devenise primar, violent si sângeros.

M-am pierdut fără urme de scăpare
În catacombele citadinului animalic.

Am plâns, am fost amnezic,
iar când lacrimile curgeau ca un torent
Bufonii şi clovnii m-au aruncat în groapa cu lei.

Acesta a fost şi sfârşitul meu…
Fără lacrimi, fără amnezie,
Lipsit de gloria citadină.

XIII. Miercuri

De obicei, mă bărbieresc miercurea
când plouă sau ninge anost
în bunkerele din Berceni.

Alteori, miercurea pică-ntr-o joi
şi-aştept ziua de vineri
ca să evit contactul cu lama de ras.

De obicei, mă bărbieresc miercurea
când vreau să ţin post
ori să dau de pomană
unui cerşetor credibil.

Alteori, uit că miercurea
pică-ntr-o joi
şi desfac pachetul
cu lame Gillette.

XXII. “Vă vindem locuri de veci!”

Astăzi, pe strada Libertăţii
la numărul 13
s-a produs o monstruoasă crimă.

Ziarele o numesc genocid,
iar la radio se zvoneşte
că sălbatica angoasă
s-a trezit în corpuri efemere.

A început furtuna,
pe strada Libertăţii,
la numărul 13,
probabil pentru a da uitării
rostogolirea nemuritoare
a speranţelor neîmblânzite.

Au dat năvală-n cimitir,
Politicienii de carton,
Să aducă un ultim omagiu
Libertăţii…

La sfîrşitul zilei,
Preşedintele partidului
ne-a declarat:
“Vă vindem locuri de veci!”

XX 090909

Posesorul buletinului XX 090909,

locuitor al acestei planete

s-a trezit într-o dimineaţă

metamorfozat în rege.

Căutându-şi identitatea,

în sterila piaţă mare

din spatele tăcerii,

posesorul buletinului XX 090909

găsise uluit volumul său

în biblioteca universală.

Plecând la muncă,

personajul nostru,

pe care îl vom numi

în continuare Max,

purta frivol aceeaşi pereche de blugi

mânjită de sânge pe cracul drept.

Max trăia cu sentimentul absurd

că astăzi poate să ne cânte

nouă şi tuturor posesorilor de buletin

orice fel de muzică:

Bach, Janis Joplin,

Beethoven, Deep Purple.

Necenzurat dansa în metrou

Lambada, Macarena si Valsul vienez,

fără să conştientizeze că apogeul său trecuse

şi că declinu-i piatră grea.

La sfârşitul zilei,

numărându-şi firele de păr alb,

posesorul buletinului XX 090909

nu mai era acelaşi Max,

nu mai cânta Deep Purple,

iar cartea lui din Biblioteca Universală,

pierise într-un tragic, nesfârşit incendiu.

Cu ea a dispărut şi Max….

Posesorul buletinului XX 090910,

locuitor al acestei planete

s-a trezit într-o dimineaţă

Singur în mulţime

Sunt în mulţime, eu şi duhurile negre,

Dansez cu nemurirea, mişcările funebre.

Norul de ploaie ne spală de sânge şi de lacrimi

Iar păsări fără suflet ucid în zbor eterne datini…

Mă simt atât de singur, zidit lângă mulţime,

Ca într-o Apocalipsă ce sigur nu mai vine…

Mimez societatea, iar ea mimează bucurie

Dozez eforturi şi orbesc privind printr-o pustie…

Mulţimea tremurândă agale se împarte:

În cadavre vii, cadavre moarte,

În avocaţi ai apărării şi ucigaşi de noapte,

În pietre funerare şi evadaţi prin spate…

Unghi

Din unghiul in care te afli,
Orasul are o tendinta sinucigasa…

Optica ta, putin ascutita,
Orasul si toate elementele decorative
Sunt simple dovezi pentru anii in care
Nu ai deschis ferestrele ratiunii tale…

Din unghiul in care te afli,
Orasul are o tendinta sinucigasa…

Cand unghiul tau este drept
Si-a ta credinta neintinata,
Se va gasi un demon,
Nociv, otravitor si rece
Sa-ti soarba toata seva,
Marind unghiul spre zonele obtuze…

Din unghiul in care te afli,
Orasul are o tendinta sinucigasa…

Cazut intr-o stare patologica,
In care obtuzia strapunge stilul citadin,
Ajungi sa recunosti puterea unghiului
Din care privesti orasul…

Din unghiul in care te afli,
Orasul are o tendinta sinucigasa…

[Prolog]

Printr-o alta optica,
Avangardista,
Intr-un oras de munte,
Zapezile ar mari unghiul,
Iar tendinta sinucigasa,
Ar fi calea spre o nirvana citadina

Vanzatorul de arme

Mi-ai sugrumat sentimentele
În acea dimineaţă de ianuarie…

Cât aş fi vrut ca pistolul despărţirii
Să nu fi fost încărcat,
În acea dimineata de ianuarie,
Şi să îmi pară că e ultima oară
Când te vedeam purtând armă.

Preferam un duel medieval…
Tu în rolul cavalerului,
Purtând armură,
Iar eu tot un cavaler,
Da,un cavaler cu părul negru…

Cu pistolul tău de ucis vise,
M-ai trezit în acea dimineaţă de ianuarie…
Eu încă aşteptam ca lupta dintre cavaleri
Să se încheie nedecis, iar victoria
Să fie atribuită destinului nostru comun.

Mi-ai sugrumat sentimentele
În acea dimineaţă de ianuarie…

Blestemat să fie, vânzătorul de arme!…