recitiri.ro » Andrei Pavel

Copase de lut

Andrei Pavel — Sat, 17 Apr 2010 12:15:51 +0000

Pe clape de pian se-aud acorduri
ce urcă-n ritmul coapselor de lut,
se nasc încet din materialul brut
abstracte scene de prin scorburi.

Şoptit, arunc un vid spre pietre
şi mă agăţ cu umbra de pereţi
iar degetele-n formă de scaieţi,
se alungesc şi ard mocnit în vetre.

Manunchiul de idei

Andrei Pavel — Sat, 17 Apr 2010 12:14:43 +0000

Prin uşi întredeschise, firave sar scântei
când umbrele atacă amurgul sângeriu,
mi-atârnă greu pe braţe mănunchiul de idei
iar pulsul mi-este mort, zbătându-se spre viu.
Extaz cumplit, ca-ntrun cortegiu funerar,
din gând încolăcit se înfiripă.

Se-adună hoarde-ntrun itinerar
spre nebunia captivă întro clipă.

Sonetele tacerii

Andrei Pavel — Sat, 17 Apr 2010 12:13:25 +0000

În palmele mele, aştept să te-nchid
cu colţul timpului rămas fără ceas.
Cu insistenţă gem sub fiece pas
secundele în veşmântul translucid.

Dar cuvântul nebun ce mi-a mai rămas
va fi un rătăcit şuvoi de lichid,
împrăştiat într-un vegetal solid,
un simbol strident, bastard, lipsit de glas.

Mă doare legănarea despletită,
a clipelor ucise în ispită
pe sunete transfigurate, dar blând,

un cântec trist, plâns în corzi de vioară,
curgând pe trepte smucite de scară
Din pasiune, noi ne-am topit arzând.

Mormant

Andrei Pavel — Fri, 26 Feb 2010 08:22:42 +0000

Raze despicate răsfiră
adulmecări peste moaşte de sfânt,
cu mătănii ce se înşiră
în jurul candelei de pe mormânt

Sub nori corbii se adună
tânguind aripi în zbor,
note reci gonind pe strună
vibratil, fiori ce mor.

În tăcerea adâncită,
un descântec ce şoptit
bântuie, parcă recită
pentru duhuri, dar răstit.

Versiunea audio

Vis amorf

Andrei Pavel — Fri, 26 Feb 2010 08:20:29 +0000

Cu forma ta amorfă, din vise-mi cazi mereu,
lăsând în urma ta o pană de săgeată
iar umbra ei încearcă să se zbată
în raze de credinţă ale unui ateu.

Prin cioburi lungi de sticlă, ce-ajung doar la genunchi,
frunze uscate într-un vârtej se plimbă
în ramuri încâlcite dintr-un trunchi,
ce mă furnică si mi se-nfig în limbă.

Versiunea audio

Doamna mea

Andrei Pavel — Fri, 26 Feb 2010 08:18:14 +0000

Iar se strivesc sub frunzele uscate
în picături de apă veştejite,
paşi moi de anotimpuri strecurate
sub falsul chip al clipei liniştite
şi simt atunci când plouă, parcă plânge
însă mă spală şi mă linişteşte.
În ruginiul petelor de sânge
strivesc idei atunci când ea zâmbeşte.

Sălbatică furtună mă sărută.
E toamna mea cu frunza în cădere,
e doamna mea cu pleoapa desfăcută.

Versiunea audio

Evantai

Andrei Pavel — Fri, 26 Feb 2010 08:15:45 +0000

Motive fluturate pe-o mână dantelată
se nasc în bătăi moi de fluturi,
mi-e teamă-n umbrele de sub umbrelă
când o să pleci, că-o să te scuturi.
Semispirala toarce-ncovoiată
sub apăsări şi gesturi de tandreţe
cu panglica din coadă, răsfirată,
mişcându-se şi vrând să-nveţe
o unduire nouă-n cădere abisală
aşa cum sunt căderile de frunze.

Privirea ta ascunsă-n evantai e goală,
mirific totuşi zâmbetul pe buze.

Versiunea audio

Duel

Andrei Pavel — Fri, 26 Feb 2010 08:13:36 +0000

Îi scrâşnesc sub talpă-n jerbe
fire de iarbă pietrificată.
În ochi, irisul său fierbe
şi spada tăioasă spre mine se-ndreaptă.
Un spaţiu de vid renaşte
ca barieră palpabilă şi scut,
îmi ridic şi eu spada. Priveşte
Iar lamele înainte se-asmut.
Şuierând, o lamă-mi deschide
cicatrici nevindecate
în dâre de sânge, fetide,
dar şi de cealaltă parte
se simte efortul subliminal,
încleştarea dinţilor de durere
în lupta, ce pare fără final,
dintre glasul meu şi tăcere.

Versiunea audio

Pasiune stinsa

Andrei Pavel — Fri, 05 Feb 2010 08:57:11 +0000

Într-un răsfăţ imaculat de timp
fostele văpăi sunt oarbe
iar roua ochiului nu soarbe,
secunda clepsidrei-anotimp.

Privind, unul prin altul, apa
tăiau din umbra lor de cer
şi tăietura-n formă de mister
se unduia şi se pierdea degeaba.

Versiunea audio

Piciorul de masa

Andrei Pavel — Fri, 05 Feb 2010 08:54:54 +0000

Gâtlejul cerului muşcă din noapte,
împarte umbre-n rezonanţă joasă
şi parcă-aşteaptă ceva stând pe coate
dar sprijinit într-un picior de masă
cu pulberi de vocale răsturnate,
un amalgam curbat de sticlă groasă
când alte simboluri zac zdruncinate
în calea privirii tulbure, ceţoasă.

Şi alte idei vor fi spulberate
în rămăşiţe ascunse-n citate,

dintr-o câmpie stearpă şi cleioasă
se nasc noi idei în piciorul de masă.

Versiunea audio

Impresii

Andrei Pavel — Fri, 05 Feb 2010 08:52:06 +0000

Un fluture steril plonjează-n ceruri,
ce ca şi ele, de aripi ciopârţit,
se scutură lăsând în urma ţeluri
pictate pe roţi dinţate de lignit.
Închisă-n sfere, umbra delirantă
se pierde în minuscule expresii.

Ca o concluzie abstractă-n pantă
rămân din fluture, impresii.

Versiunea audio

Din cer spre pietre

Andrei Pavel — Fri, 05 Feb 2010 08:50:03 +0000

Ce de păsări silite să zboare prea sus
unde-aburii tăi ciudaţi se strecoară,
când destramă în clipe timpul ascuns,
armonia, tăcerea de seară.

Ce de umbre strecoară în iris priviri
printre pleoape pierdute, uitate,
fumegând în fiorul de amintiri.
Sub acei paşi stingheri sunt doar şoapte.

Sub cortina cerului, vânturi ascut
luna ce zace senină şi clară.
Când păsări în zbor ating malul mut
pietrele toate dau să moară.

Versiunea audio

Amanta pe veci

Andrei Pavel — Mon, 25 Jan 2010 10:13:24 +0000

Veşmântul tău desprins să se desfacă
în umbre infinite de azur,
străfulgerând o noapte-ntunecată.
Cu magicul tău gând, precum un şnur
sub bolţi îmbrobonate de văpaie
s-alergi în ritmuri noi şi când
vei fi din nou în alte straie,
ecoul va striga plângând.
Îngenuncheat, pilesc acea cătuşă
de oţel rece şi nepăsător
dar ard, că-mi vine ca mănuşă,
în a ta temniţă cobor.
Şi blestemat să fie gustul meu
căci te primesc cu braţele deschise,
împart din mâna ta mereu
acele-ntunecate vise.
Se pierde-n zori întreaga mea fiinţă
când te arăţi lumii întregi,
mă vei avea pe conştiinţă
idee, amantă îmi vei fi pe veci.

Versiunea audio

Idol regasit in icoane

Andrei Pavel — Mon, 25 Jan 2010 09:59:23 +0000

Te-ai strecurat într-un prezent
din timpul tern şi descărnat
dar pentru mine eşti absent,
un zeu cu ten carbonizat.

În van îţi e icoana prăfuită,
ţi-e sufletul întunecat.
Eu sunt o umbră răzvrătită,
ce rătăceşte neîncetat.

Vechimea pare-o pecete, se spune,
un început născut dintr-un păcat
dar pentru mine vei rămâne
un zeu, cu ten carbonizat.

Versiunea audio

Corzi de ceara

Andrei Pavel — Mon, 25 Jan 2010 09:56:40 +0000

Strunesc acordul corzilor de ceară
topită-n pasul greu, de ceaţă,
ce a secat în neagra călimară
cu tot cu umbrele ce mă-nconjoară.
Din ceasul descărnat, simple secunde
trag timpul cu o clipă înapoi.

Şi năpădesc trecutul, să inunde
o altă clipă, tăvălită în noroi.

Versiunea audio