Manunchiul de idei

Prin uşi întredeschise, firave sar scântei
când umbrele atacă amurgul sângeriu,
mi-atârnă greu pe braţe mănunchiul de idei
iar pulsul mi-este mort, zbătându-se spre viu.
Extaz cumplit, ca-ntrun cortegiu funerar,
din gând încolăcit se înfiripă.

Se-adună hoarde-ntrun itinerar
spre nebunia captivă întro clipă.

Sonetele tacerii

În palmele mele, aştept să te-nchid
cu colţul timpului rămas fără ceas.
Cu insistenţă gem sub fiece pas
secundele în veşmântul translucid.

Dar cuvântul nebun ce mi-a mai rămas
va fi un rătăcit şuvoi de lichid,
împrăştiat într-un vegetal solid,
un simbol strident, bastard, lipsit de glas.

Mă doare legănarea despletită,
a clipelor ucise în ispită
pe sunete transfigurate, dar blând,

un cântec trist, plâns în corzi de vioară,
curgând pe trepte smucite de scară
Din pasiune, noi ne-am topit arzând.

Mormant

Raze despicate răsfiră
adulmecări peste moaşte de sfânt,
cu mătănii ce se înşiră
în jurul candelei de pe mormânt

Sub nori corbii se adună
tânguind aripi în zbor,
note reci gonind pe strună
vibratil, fiori ce mor.

În tăcerea adâncită,
un descântec ce şoptit
bântuie, parcă recită
pentru duhuri, dar răstit.

Versiunea audio

Vis amorf

Cu forma ta amorfă, din vise-mi cazi mereu,
lăsând în urma ta o pană de săgeată
iar umbra ei încearcă să se zbată
în raze de credinţă ale unui ateu.

Prin cioburi lungi de sticlă, ce-ajung doar la genunchi,
frunze uscate într-un vârtej se plimbă
în ramuri încâlcite dintr-un trunchi,
ce mă furnică si mi se-nfig în limbă.

Versiunea audio

Doamna mea

Iar se strivesc sub frunzele uscate
în picături de apă veştejite,
paşi moi de anotimpuri strecurate
sub falsul chip al clipei liniştite
şi simt atunci când plouă, parcă plânge
însă mă spală şi mă linişteşte.
În ruginiul petelor de sânge
strivesc idei atunci când ea zâmbeşte.

Sălbatică furtună mă sărută.
E toamna mea cu frunza în cădere,
e doamna mea cu pleoapa desfăcută.

Versiunea audio

Evantai

Motive fluturate pe-o mână dantelată
se nasc în bătăi moi de fluturi,
mi-e teamă-n umbrele de sub umbrelă
când o să pleci, că-o să te scuturi.
Semispirala toarce-ncovoiată
sub apăsări şi gesturi de tandreţe
cu panglica din coadă, răsfirată,
mişcându-se şi vrând să-nveţe
o unduire nouă-n cădere abisală
aşa cum sunt căderile de frunze.

Privirea ta ascunsă-n evantai e goală,
mirific totuşi zâmbetul pe buze.

Versiunea audio

Duel

Îi scrâşnesc sub talpă-n jerbe
fire de iarbă pietrificată.
În ochi, irisul său fierbe
şi spada tăioasă spre mine se-ndreaptă.
Un spaţiu de vid renaşte
ca barieră palpabilă şi scut,
îmi ridic şi eu spada. Priveşte
Iar lamele înainte se-asmut.
Şuierând, o lamă-mi deschide
cicatrici nevindecate
în dâre de sânge, fetide,
dar şi de cealaltă parte
se simte efortul subliminal,
încleştarea dinţilor de durere
în lupta, ce pare fără final,
dintre glasul meu şi tăcere.

Versiunea audio

Pasiune stinsa

Într-un răsfăţ imaculat de timp
fostele văpăi sunt oarbe
iar roua ochiului nu soarbe,
secunda clepsidrei-anotimp.

Privind, unul prin altul, apa
tăiau din umbra lor de cer
şi tăietura-n formă de mister
se unduia şi se pierdea degeaba.

Versiunea audio

Piciorul de masa

Gâtlejul cerului muşcă din noapte,
împarte umbre-n rezonanţă joasă
şi parcă-aşteaptă ceva stând pe coate
dar sprijinit într-un picior de masă
cu pulberi de vocale răsturnate,
un amalgam curbat de sticlă groasă
când alte simboluri zac zdruncinate
în calea privirii tulbure, ceţoasă.

Şi alte idei vor fi spulberate
în rămăşiţe ascunse-n citate,

dintr-o câmpie stearpă şi cleioasă
se nasc noi idei în piciorul de masă.

Versiunea audio

Impresii

Un fluture steril plonjează-n ceruri,
ce ca şi ele, de aripi ciopârţit,
se scutură lăsând în urma ţeluri
pictate pe roţi dinţate de lignit.
Închisă-n sfere, umbra delirantă
se pierde în minuscule expresii.

Ca o concluzie abstractă-n pantă
rămân din fluture, impresii.

Versiunea audio