Era-n ora de română,
C-un magistru naşparliu,
Care-un cinci schiţa din rână
După mulţi de “vai” şi-un “chiu”.

Doar ce se târâse-n clasă
Poftisind a ne-asculta.
De Coşbuc, cea “Mânioasă”
Avut-am a prepara.

Toţi cam văruisem bancă,
Ţineam deşte-ncrucişate…
Profu-alese ardeleancă,
Fix pe “Miss Sexualitate”!

O gazelă bălăioară,
De un metru şapteşpatru
Ce, plutind spre tăblicioară,
Năştea-n mine cel bărbatu!

Eram sotto, nu-nvăţase,
Nici că mintea-o ajuta;
Poate doar buzici cărnoase…
Băi…
Cum-necum, se descurca!

Sprijini fata catedra
Şi-ncercând să-şi ceară scuze,
Susură un “Mea vulva!”
Prin iubibilele-i buze.

Râs-am toţi de prostovană,
- doi erau să se înece -
Neştiind că diafană
Împuşcase înc-un zece!

…

Auzit-am de curându
Cum că-i merge foarte bine…
Şi că… oricâţi sunt la rându,
“Mea vulva” înc-o ţine!

Fie curva fată mare,
Pipi facă din picioare,
Ori, lăsând poeticale,
E nevoie de-o schimbare!

Boul muls să deie lapte,
Rac meargă faţă, nu spate,
Ori, lăsând poeticale,
E nevoie de-o schimbare!

Să fie fideli bărbaţii,
Grăsane să mânce-n raţii,
Ori, lăsând poeticale,
E nevoie de-o schimbare!

România-i ţara care
Doar vorbeşte de schimbare,
Dar să pună mâna n-are
Vreo chemare!
Ne lăsăm conduşi, ca proştii,
De aceeaşi vechi “ai noştri”
Căpitani, ce promit oştii,
Caldu cloştii!
Ne mint cu neruşinare,
Mai ales pe la votare,
Că ei îs acea schimbare
Viitoare!
Ai mei cred şi pun ştampilă,
După aia bagă vină
Că şi-au luat o ghilotină
Pe chenzină!
Şi-apoi iar vine votare,
Iar lapte şi miere-n zare,
Buturugi răstoarnă care…
Ţara moare!

Facă-se deşertul-mare,
Pământ-cer şi luna-soare,
Ori, lăsând poeticale,
E nevoie de-o schimbare!

Io-l jucam niţel pe prostu,
Ca să-ţi amintesc de fostu
Şi s-am timp să te privesc,
Plănuind cum te-altoiesc…
Iar la capăt de piesetă
Te-aştepta o… baionetă!

Tu, cu gândul la războiu
Ce fierbea în amândoiu,
Te-aşezai pe o măsuţă,
Miorlăiai, dând din lăbuţă,
Şi-mi şopteai limbi-n ureche
Coborând pe îndelete…

Io, pisoi înfierbântatu,
Munceam să-mi sară ficatu,
Te dădeam de toţi pereţii,
Îţi luxam articulaţii,
Pătrunzând în… taine cele…
Ca un taur în arene!

Tu, ca o nevertebrată,
O şerpoaică antrenată,
Te mulai pe situaţiune
Gemând câte-o-alocuţiune,
Poi strigai: “Soldat, acţiune!”
În războiul fără nume.

Io, rol prim în cea scenetă,
Împungeam cu baionetă,
Lovind stânga, lovind dreapta,
Să străpung cumva reduta,
Apoi, gata cucerită,
Contemplam cea Afrodită.

…

M-am trezit de dimineaţă
Cu un gust amar şi-o greaţă,
Poi văzut-am patul gol
Şi zis-am, pe sol bemol:
“Mi te-ai dus la altă puţă…
Mama ta de pisicuţă!”

Pamflezie dedicată prostănacului Mircea Geoană, care spune c-a pierdut alegerile prezidenţiale din cauza atacurilor energetice care au venit din partea taberei băsesciene, respectiv a PD-L-ului. Care PD-L era încărcat full cu putere de la flacăra violetă. Să purcedem…

Scoţ din buzujeb pentaclu,
Vrând ca să-l invoc pă Dracu,
Să vie, să discutăm,
Prostănacu să-l salvăm!

Lumânările-s aprinse,
Cărţile tarot întinse,
Tai şi-o venă, în sictir,
Şi scurg sângele-n potir.

Am şi-o lingură de lemn
Cu al Dracului însemn,
Sfoară, foarfecă şi-un ghioc,
Plus o oală ce-i pe foc.

Fierb întrânsa, pe mocnit
Sare şi grâu neîncolţit,
Dinte, os şi-o unghiuţă,
Plus pământ, într-o punguţă.

Lângă oală se prăjeşte
Aripă, de la un peşte,
Iar mai lângă, ard, întreagă,
O pisică neagră neagră!

- Hai hai hai Dracule hai…
Să nu-mi zici că vreme n-ai…
Că vorbim de Prostănac
Şi-energeticul atac!

- Hai că viu, fir-ai al dracu!
Ştii că-mi place Prostănacu…
Şi din timpu-mi îmi uzez,
Pe tont ca să îl salvez.

Toarnă-mi cană de fiertură
Şi oleacă de arsură,
Ca să mânc şi beu ceva,
Iar apoi om discuta.

Ia să-mi zici… mă ştii curios…
Ce-a păţitu caraghios?
Ce mai mult decât atacu,
Când i s-a zis Prostănacu?!

- Pare-se că-n confruntare,
Înainte de votare,
Contracandidat politic
I-a dat palme, energetic!

Şi i-a dat, şi iar i-a dat,
Pân săracu a cedat…
Şi-a recunoscut băiatu,
Că l-a vizitat pă Dracu.

A pierdut alegeri cele,
Poi s-au volburat apele,
Şi-acum, gata înecat,
Plânge c-a fost fermecat.

- Dracu-s IO, deci a minţit,
Că la mine n-a venit!
Ia să-mi zici… cin l-a-ntrebat?
Şi pe cin a vizitat?

- L-a-ntrebat cel Jucător,
De ţară conducător…
Şi, din ce a declarat,
Vânt de noapte-a vizitat.

- Apăi, uite cum mă faci,
Să m-apuce mii de draci,
Că îmi pierd vreme pe proşti,
Când io am de condus oşti!

Spune-aşa lu Prostanacu,
Că i-a transmis domnu Dracu:

“Nu îmi pui io pielea-n par,
Pentr-un politisugar,
Care-a cum-necum ajuns
Lider ca să fie uns.
Nu mă duc la Jucător
Să-i cer cumva vreun favor,
Că Măria Sa-i smintită…
Cică mâncă draci pe pită!
Vânt de noapte n-oi chema,
Că n-am bani a cumpăra
De la dânsul vreo iertare
Că i-am deranjat suflare.
Singur deci să se descurce,
Io îmi pregătesc o furce…
Parcă-l văd că va să vină
Şi-o să-l cam servesc la cină!”

Aşadar, drag Prostănacu,
Vezi preabini ce zice Dracu;
Cică nime nu deznoadă
De şi-a băgat Băse coadă!

Cu alte cuvinte, acu…
Prostănacu-a dat de dracu!

Varianta audio – click aici!

Mă trag după mine în baie,
Îmi urc cei doi ochi în oglindă,
Apoi îmi fac duşulolaie…
Că nu-mplaceoglindaburindă.

Aproape păşescătre stradă,
Aproape ajung şi la ea,
Aproape m-arunc în maşină,
Aproape gonespeşosea.

Aproape ajung şilamuncă,
Aproape că-mi vine să mor,
Că la domnOprescu pe luncă,
Bizonii şi gropile-s cor!

Aproape cămbeau şicafeaua,
Aproape m-aşez la birou,
Aproape lucrează căţaua,
Aproape că dau din popou!

Se mişcă redacţia cu mine
Când tun din ceavoce hartistă,
Ai zice că-s pe alkaline,
Iar alt nici că se maiegzistă!

Ai zice cămplac unii oameni…
Ţi-aş zice că alţii nu-mi plac,
Ai zice că ţiu cu Băsescu…
I-aş zice dedulce, da tac!

Se mişcă în ceas limbacondă,
Aproape că-i vreme să plec,
Îmi curge şunochi dup-o blondă
De-aceea cu sânge aztec…

Îmi vine să-i strig săsabţină,
Sfârşesc hotărât să m-abţiu,
Că n-are muiere vrovină…
Nici una, din cât nu prea ştiu.

Mă sui iar în casambulantă,
Dau cheie, porneşte motor,
Mă duc către lumeaialaltă,
Cu versuri şi rime ce dor.

Odată ajuns la cenaclu,
Arunc dupăvin c-un pahar,
Livrescul zâmbeşte pe-un soclu,
Iar vinul e roşlăcrimar.

Sărut cenaclişti pevoroavă,
Mai schimb trei cuvinte cu doi,
Venit-am cu şira concavă,
Convex sunt acu demăndoi!

Se joacă oraşul cu mine,
Mă minte că-s singur pe drum,
Că gropile parcă-s mailine,
Umplute de-o vrajă cufum.

Alerg apăsînd o pedală,
Spre casa din capăt desat,
S-adulmec frumoasă petală,
Apoi s-o depun pe unpat…

Sunt hoţ de miros depetale
Şi fur, transformat în petal…
Apoi îmi aprind o ţigare,
Şi-nchei acest balospital.

Dragul meu, îţi scriu misivă
Ca din timpuri de arhivă,
Să te-nvit, precum apare,
Pân la păsăricazare.

O să-ncep mai light, şi-oi spune,
Una, două, sau trei glume,
Cum că noi am trăi bine,
Ori c-avem rate infime.

Poi oi trece mai departe,
Că cu carte cic-ai parte…
Şi ţi-oi zice cu frumosu,
Să-l saluţi pe bărbătosu.

Cum ar fi, dragă stăpâne,
Ia mai cheamă şi un câne,
Unu blând, da să se-nfoaie,
Şi, firesc… să aibă coaie.

Vii la păsăricazare,
Suni de două ori, da tare!
Şi-ţi deschide păsărica,
Să-ţi ofere căzărica.

Păsărică, păsărică,
De curînd ferchezuită,
S-o săruţi o dată-n prag,
Da încet, finuţ, cu drag.

Ai intrat… fă-te comod,
Simte-te ca voievod!
Pun un jazz la patefon,
Poate… cânt la microfon.

Să mă dănţuieşti un pic…
Jur să-ncep să-ncerc s-abdic!
Poi vom sta la o ţigare,
Pall Mall de post-abdicare.

Te mai ţin niţel culcat,
Te pupic şi-am sigilat,
Iar de ţi-a plăcut cum fu,
Să mai vii… Cu drag, Boo-Boo

Mi-s plămădit, bânguie unii,
Din zeci mixturi caragialeşti.
Am supt şi io, ca toţi, din sânii
Cu mameloane româneşti.

Jucam şi io, în tinereţuri,
Visări, cu ochii larg închişi,
Dar, neavând listă de preţuri,
Pe visuri poţi ca să te pişi.

Puteţi să-mi spuneţi, simplu, Ghiţă…
Pentru că-n timp ce mă pişam,
Întrezărit-am o portiţă,
Ce nu văzuse Ghiţă neam!

Apăi da` prost o hi bădiţă,
Ce-o sta viţăl şî s-o holba,
În loc să intre-n odăiţă,
Pe poarta ce să-nfăţişa.

Pătruns în banca de favoruri,
Primit-am plicul cu rata,
Un domn ce ameţea zerouri,
Concluzionând că… “va costa!”

Plăteam lunar, sperând a scoate
Măcar juma` de vis pişat,
Pe-a minţii mele-ariditate
Să pui sâmbur aristocrat.

În timp văzut-a şi partidu`,
Că-s bun, că-s rău, c-am cotizat…
Şi-a-mpins drăguţul de el blidu`,
Să mânc şi io ca un bărbat.

Apoi, în ani, cu-aşa tocană,
Făcută din carne de drac,
Sugeam ţara din damigeană,
Să sting `cea sete de sărac.

Pe când vă scriu, văz mii de Ghiţă,
Pe care visul i-a-nşelat,
Cum mijesc ochii la portiţă
Ce străjuieşte-al meu palat.

Cu toţi plătesc rentă lunară,
Pentru ca io să candidez
La funcţîia de şef de ţară…
A dracu, de când o curtez!

Deunăzi m-a sunat şi banca,
Să mă anunţe că-i cam bai,
A crescut rata-piţipoanca,
De joci, ai, n-ai… musai să dai!

D`aia zic…

N-am vremi să stau, să plec urechea
La interesul naţional,
Halesc pământ, muşcat de strechea
Interesului personal.

Halal comedie, halal piesă,
Pusă în scenă-n România…
O întâmplare belicoasă,
Cu zmei şi cu Preşedinţia.

“Prosteală fără bătrâneţe
Şi minciuni crase, făr` de moarte”
Se joacă-n teatre… şi în pieţe
Şi încă-i de succes, chiar foarte!

Se scoală părul în picioare,
Când mă gândesc că am plătit,
O viaţă-ntreagă de parale,
Ca să privesc… ce am privit.

Dar nici că asta ie problema…
C-am luat belet la piesă proastă…
Problema mare e că tema
E veşnică în ţara noastră.

Decor acelaşi văz de-o viaţă
Şi-aceiaşi veşnici cabotini,
Ce joacă prost când sunt în faţă,
Dar joacă bine sub cortini.

Nici mai vorbesc de recuzită,
Făcută de-un nebotezatu…
Se plimbă toţi în vorba goală,
Să vază care-i mai bărbatu.

Mai trag un fum din ţigaretă,
Poi intru să văz actul doi…
N-aveţi caricumva vreo baghetă,
Să transform zmeii în broscoi?