Din gând am să mă nasc planetă,
a treia naștere din nou, al treilea ecuson, a treia baghetă.
În jur nu e nimic decât o spumă ca o plasă de păianjen
din care se aud uneori sunetele alunecării,
liniștea, ochiul.
Din când în când a treia naștere a mea e precedată de sunetul ochiului
învârtindu-se în orbită, rostogolindu-se, făcînd o gălăgie soră.
După nașterea mea voi da drumul păsărilor călătoare de noapte,
păsări care poartă pe umeri greutățile celor născuți a treia oară dar înaintea mea,
cu mult după ce dragostea de semeni a început să are pămîntul.
Păsările de noapte se vor prăbuși, păsările de noapte vor reuși,
vor reuși să mă nască a treia oară din tremurului ochiului orb de sine,
din aurul, din mine.