Mi-ai sugrumat sentimentele
În acea dimineaţă de ianuarie…
Cât aş fi vrut ca pistolul despărţirii
Să nu fi fost încărcat,
În acea dimineata de ianuarie,
Şi să îmi pară că e ultima oară
Când te vedeam purtând armă.
Preferam un duel medieval…
Tu în rolul cavalerului,
Purtând armură,
Iar eu tot un cavaler,
Da,un cavaler cu părul negru…
Cu pistolul tău de ucis vise,
M-ai trezit în acea dimineaţă de ianuarie…
Eu încă aşteptam ca lupta dintre cavaleri
Să se încheie nedecis, iar victoria
Să fie atribuită destinului nostru comun.
Mi-ai sugrumat sentimentele
În acea dimineaţă de ianuarie…
Blestemat să fie, vânzătorul de arme!…
Recomandari
Umbra unor camarazi de arme | Cosmopolitism | proximitate | Doamne, mai tii Tu minte? | Moartea lui Dionysos
1 Raspuns
Este adevarat, ar trebui cu totii sa incercam sa evidentiem ce este frumos in lume insa fara a inchide ochii la lucrurile rele.. mi-ar placea sa discutam despre Oras, este un subiect ce ma intereseaza,as vrea sa cunosc si felul in care altii privesc Bucurestiul
Scris pe 13th February 2010, la 3:40 pm
Comenteaza