Sunt în mulţime, eu şi duhurile negre,
Dansez cu nemurirea, mişcările funebre.
Norul de ploaie ne spală de sânge şi de lacrimi
Iar păsări fără suflet ucid în zbor eterne datini…
Mă simt atât de singur, zidit lângă mulţime,
Ca într-o Apocalipsă ce sigur nu mai vine…
Mimez societatea, iar ea mimează bucurie
Dozez eforturi şi orbesc privind printr-o pustie…
Mulţimea tremurândă agale se împarte:
În cadavre vii, cadavre moarte,
În avocaţi ai apărării şi ucigaşi de noapte,
În pietre funerare şi evadaţi prin spate…
Recomandari
Cerneala | Balospital | Decor | poem pentru dragoste | identitate
Comenteaza