Ce de păsări silite să zboare prea sus
unde-aburii tăi ciudaţi se strecoară,
când destramă în clipe timpul ascuns,
armonia, tăcerea de seară.
Ce de umbre strecoară în iris priviri
printre pleoape pierdute, uitate,
fumegând în fiorul de amintiri.
Sub acei paşi stingheri sunt doar şoapte.
Sub cortina cerului, vânturi ascut
luna ce zace senină şi clară.
Când păsări în zbor ating malul mut
pietrele toate dau să moară.
Recomandari
Pietre Filosofale | Joc nevinovat | Iubire interzisă | Piciorul de masa | Toamna
Comenteaza