recitiri.ro

clipea des, parcă încercînd să-și abțină lacrimile. probabil mințea, deși nu aveam nici o siguranță. de fapt se culcase cu unu, un răzbelit de boșorog care-i era șef, un impotent. asta-i altă poveste, ăla-i propusese un post mai bun, un salariu mai bun. o avansare în funcție pe favoruri sexuale, chestie cu care am fost de acord. la o adică, mi-am spus eu, de ce să nu fiu? n-avea altă șansă, și idiotu se dădea la ea mai tot timpul. de fiecare dată îmi povestea cîte ceva și eu mă enervam fiindcă singurul lucru pe care-l puteam face era să-i sparg fața. ea s-a gîndit să-l dea-n gît, să-l acuze de hărțuire. da ce obțineam cu asta? numai futai cu autoritățile, timp pierdut cu procese, tot felul de vizite neplacute de la autorități. plus senzația că te lupți cu morile de vînt și șansa de a nu cîștiga procesul. un fel de inevitabil, adică ori rămînea fără slujbă, ori accepta.

aveam nevoie de slujba aia căcăcioasă, viața noastră depindea prea mult de asta. de banii ăia împuțiți pe care-i cheltuiam pe băutură, chirie, alte acareturi nefolositoare. rochiile ei extravagante, deși se jura că le ia de la second, diferite farduri, mîncare. la ce oare ne trebuie atîtea? se plînge că nu avem o viață! de parcă a avea o vilă, o mașină scumpă, blănuri și cine la restaurant înseamnă o viață? mie-mi trebuie bani ca să beau. ca să merg în cîrciumă să mă îmbăt. să simt mirosul oamenilor care mor pe picioare. să simt mirosul oamenilor care se distrug fără a avea nimic de distrus. viața mea e să trăiesc în locul altora care n-au nimic de trăit. și trebuie să sufăr pentru asta. apoi să scriu. deși nimănui nu-i pasă prea mult, nici măcar mie. și ratarea e un fel de a trăi, poate chiar mai demn decît o victorie contrafăcută. soarta unui miliardar de carton.

- nu m-am culcat cu nimeni, înțelegi? spuse ea cu o voce chinuită, probabil înghițind două noduri cît pumnul.
- cu nimeni în afară de Marcus, continuă. of doamne… doamne dumnezeule! ai fost de acord, am făcut-o pentru noi, sfîntă fecioară, cum mă poți acuza de asta?
- taci javră, am zis eu, taci că-ți rup fălcile mincinoase!
- tu să nu mă faci pe mine javră, împuțiciune! știi prea bine că am făcut ce aveam de făcut. și pe Marcus l-am avut pentru 7 minute nenorocite. 7 minute de căcat, un coșmar mai mare decît ai avut tu vreodată! te oftici poate că a durat mai mult decît cu tine! of, nenorocitule, de ce nu înțelegi că nu mi-a plăcut? și că oricum javra aia mă urăște acum, fiindcă îl refuz?
- foarte bine, poate ar trebui să nu-l mai refuzi! să rămîi dracului cu cineva care e în stare să aibă grijă de tine!
- așa o să fac, poate mai bine! poate mori fără mine și ajungi în sfîrșit celebru! măcar de s-ar întîmpla. să pot să-mi iau măcar tampoane ca lumea de pe urma ta, sau măcar anticoncepționale, să nu dau naștere vreunui bastard la fel de talentat. să mori sufocat de propria măreție, să nu fie nevoie să fac nimic să te omor, decît să îmi fac bagajele și să mă car dracului odată de aici, din cocina asta!

Citeste continuarea. Pagini: 1 2 3 4 5 6

Recomandari