recitiri.ro

Veşmântul tău desprins să se desfacă
în umbre infinite de azur,
străfulgerând o noapte-ntunecată.
Cu magicul tău gând, precum un şnur
sub bolţi îmbrobonate de văpaie
s-alergi în ritmuri noi şi când
vei fi din nou în alte straie,
ecoul va striga plângând.
Îngenuncheat, pilesc acea cătuşă
de oţel rece şi nepăsător
dar ard, că-mi vine ca mănuşă,
în a ta temniţă cobor.
Şi blestemat să fie gustul meu
căci te primesc cu braţele deschise,
împart din mâna ta mereu
acele-ntunecate vise.
Se pierde-n zori întreaga mea fiinţă
când te arăţi lumii întregi,
mă vei avea pe conştiinţă
idee, amantă îmi vei fi pe veci.

Versiunea audio

Recomandari