Se stinge focul,ne-nvelim cu scrum Pieziş, spre cer ne înălţăm privirea Şi vrem să găsim în prima stea Căldura care ieri încă ne alina firea. Se stinge focul, ne-nvelim cu scrum Şi dulce şi amar ne cheamă dorul Trăim în trei secunde câte-un an Făr’ a putea să spunem…noapte bună. Se stinge focul,ne-nvelim [...]
(poezie vizuală, mai mult neomodernistă, cu influenţe abstracte) Copil muşcat de şarpe în genunchi stătea. Nu, nu plângea. Nu, nu râdea. Privea-ntr-un colţ cu ochii gri Cum se zbătea reptila `nainte de-a muri. Pe uşa-ntredeschisă răzbătea lumină. În razele aurite se ridica tot praful Un ceainic de alamă sughiţa pe plită Şi-un şarpe-ondulatoriu se chinuia [...]
Luni, 01 februarie, ne vedem din nou la Recitiri. Prin urmare, aceia care doresc să citească sunt așteptați să lase un comentariu și să anunțe ce doresc să citească. Singura regulă care trebuie respectată o găsiți aici. Și, firește, înscrierea pentru momentul săptămânal de lectură se face tot prin intermediul comentariilor. După cum cred că [...]
(Piesa “De ce fierbe copilul în mămăligă” , prezentată la festivalul de teatru de la Timişoara T4T, 2006 ). Dragă jurnalule, Astăzi m-am trezit mai târziu ca de obicei, deşi e joi şi ştii că eu în timpul săptămânii sunt matinală şi nu îmi place să întârzii doar pentru că mai lenevesc cinci minute în [...]
probabil că aș putea să beau cîte o bere pentru fiecare film pe care nu l-am văzut. oricum nu mă interesează filmele. mai bine spus, nu mă mai interesează. multe căcaturi făcute cu actori, de parcă n-ar fi suficiente căcaturile din realitate. dar nu asta e problema, ci faptul că puștoaica îmi vorbea despre ele [...]
Mă uit la tine și te urăsc. Mă uit la tine și nu țtiu ce să-ți zic, cum să te ating. Câteodată avem scânteia aia incredibilă și funcționăm ca și cum ne-am fi născut unul pentru celălalt. Alteori mă uit cu ochi goi la tine, enervându-mă alternativ ba pe tine, ba pe mine. Tu nu [...]
Numai să nu se întâmple ceva, se gândi Raluca în timp ce acoperişul de plastic încins al gării din Costineşti îi făcea loc politicos căldurii înăbuşitoare, făcând-o să transpire din ce în ce mai tare. Să nu piardă trenul, să nu cumva să se urce într-unul greşit, să nu cumva să fie reţinută pe peron [...]
Veşmântul tău desprins să se desfacă în umbre infinite de azur, străfulgerând o noapte-ntunecată. Cu magicul tău gând, precum un şnur sub bolţi îmbrobonate de văpaie s-alergi în ritmuri noi şi când vei fi din nou în alte straie, ecoul va striga plângând. Îngenuncheat, pilesc acea cătuşă de oţel rece şi nepăsător dar ard, că-mi [...]
Te-ai strecurat într-un prezent din timpul tern şi descărnat dar pentru mine eşti absent, un zeu cu ten carbonizat. În van îţi e icoana prăfuită, ţi-e sufletul întunecat. Eu sunt o umbră răzvrătită, ce rătăceşte neîncetat. Vechimea pare-o pecete, se spune, un început născut dintr-un păcat dar pentru mine vei rămâne un zeu, [...]
Strunesc acordul corzilor de ceară topită-n pasul greu, de ceaţă, ce a secat în neagra călimară cu tot cu umbrele ce mă-nconjoară. Din ceasul descărnat, simple secunde trag timpul cu o clipă înapoi. Şi năpădesc trecutul, să inunde o altă clipă, tăvălită în noroi. Versiunea audio
În pragul altei lumi şi zeii mor, lăsând în urmă doar ţărână. Timpul, zâmbind nepăsător nu va întinde nici-o mânã. Sã nu te-nchini pe trepte şi în zbor sã nu-ti faci chip cioplit din mine, sunt doar un idol, ce nepăsător îmbracă totul în suspine. Dar sã nu uiţi nicicând acel fior, de la săruturi [...]