Doamna albă-n prag de seară
A sosit să ne încânte
Bucuroşi, ieşim afară
Să privim stele mărunte
Un copil se tot întreabă:
Doamne, cum se poate oare
Cerul ca să cearnă iară
Mii de stele căzătoare?
Face-un pas, apoi ascultă…
Zâna albă îi şopteste:
Taina iernii-i neştiută
Vino, hai şi bulgăreşte!
Şi copilu-ntinde mâna
Şi-i uimit că poate prinde
O steluţă… şi-ncă una…
Bucuria îl cuprinde.
Fericit stă şi priveşte
Roiul alb de stele care
Îl îmbie să se joace
Nu să meargă la culcare.
Mama-n prag îl strigă dulce:
Vino iute, acuşi-acuşi
Iarna încă nu se duce
Mâine mergi la săniuş…
Recomandari
Poveste de decembrie | Poezie (de iarna?) | E noapte în Bucureşti | Gânduri pentru Anul Nou | Cant de noapte buna 



Comenteaza