Nu e nimic mai înşelător în camera aceasta
Decât o femeie cu buze roşii.
Stă singură şi absurdă la o masă pentru două persoane,
Fumul ţigării ei ajunge până la mine.
Mi-l apropii, să îi aud cioturile de gânduri
Exalate de răşinile plămânilor.
Îl respir pe tot
Să ajungă la o parte din anatomia mea
Care să îi tălmăcească singurătatea.
Sufletele femeilor cu buze roşii sunt dintre cele mai greu de diagnosticat
Şi le-aş găsi un colţ în pecetea lui Solomon.
Îşi bea cafeaua cu un plic de zahăr, ca şi ea.
Îmi rulez o ţigară şi o privesc în continuare
Cum nu ştie să mă privească, la fel ca ea.
E atentă doar la televizorul răstignit pe un perete,
Sus, aproape de tavanul fals cu ţurţuri,
De parcă ar vrea ea însăşi să înveţe scenariul,
Să dea reprezentaţii într-un spectacol
De pe o stradă cu nume ciudat din Sankt Petersburg.
O stradă unde nu pot ajunge, paşaport n-am avut niciodată
Şi nici nu-mi fac pentru-o falenă.
În noaptea aceasta opresc luna,
Dimineaţă mă voi spăla pe mâini de tine.
Recomandari
Cant de noapte buna | E noapte în Bucureşti | Noapte de iarna | Poezie (de iarna?) | Singuratate in noapte 



1 Raspuns
Ca de obicei, ai votul meu.
Am şi vizualizat scena… cu mine martor şi protagonistă totodată…
Scris pe 4th December 2009, la 9:17 pm
Comenteaza