(…)
Mergea cu paşi deşiraţi spre casa şi-n drumul ei dorea să tragă-n piept tot freamătul lumii; să-şi ascută simţurile astfel încât să absoarbă toată viaţa din jur şi prin ea să găsească răspunsuri la întrebările ce îi frământau spiritul de atâta vreme.
Avea ochii înfometaţi de imaginea lui şi totuşi, totuşi vroia să simtă aerul de toamnă târzie- miros al libertăţii pentru care plătea cu fiecare centimentru al conştiinţei sale.
Vrea dar se teme şi fuge nebună prin viaţă, pe lângă viaţă, pe lângă ea. Aleargă spre oriunde-departe de monstrul ce mănâncă lumină!
Sunete acute, frunze trosnind, culori aruncate- toate pe un pământ rece, cel mai rece pământ. Degetele i se indoaie într-o formă bizară. Unghia aceea roasă până-n creştet face sens cu tâmpla dreaptă. Genunchii ascuţiţi se înfruptă din nurii mişcaţi de un fior grav. Piciorul drept încă poartă o urmă a iubirii pătimaşe din liceu. Dinţii au prins să muşte din rotila stângă, iar irisul se joacă plăpând cu raza ce-i răsare-n cale. Muşchii braţului stâng zvâcnesc în cascade şi picuri reci de sudoare îi preumblă tot corpul.
Îşi promite distinct că va găsi calea şi murmură frenetic un cuvânt târziu: iertare!
Conştiinţa i se rezeamă sfâşâiată de tâmpla dreaptă. Pleoapele respiră sacadat.
(…)
Recomandari
Cohorte absolute | Jurnalul unui călător | Nisip si aur. Chip. | Scrisoare | Babel
Comenteaza