recitiri.ro

Autor: Cezar

S-a întâmplat de curând să încep să îmi caut eul printr-un partid politic. Democraţia Viitoare se numeşte el.
Mă duc la sediul partidului cu o zi înainte să înceapă campania electorală. Nea Nelu, şeful de campanie şi vicepreşedintele partidului, îmi spusese să mă duc să lucrez în campanie „că o să aibă el grijă de mine” şi că o să îmi dea toţi banii la sfârşit „ca să înţeleg ceva din ei”.
Îmi iau rucsacul în spate, mă fac mic şi intru în sediu. Înăuntru e plin de oameni la costum cu care încep să dau mâna. Primul la masă e domnul Popa, care scrie ceva în nişte tabele, copiază liste cu susţinătorii candidatului Democraţiei Viitoare la preşedinţie. Alături stă nea Nelu. Cu el nu pot să dau mâna, că e prins într-un calcul cu multe cifre. Trec mai departe şi îl salut pe domnul Paltin; parcă mormăie ceva când se uită la mine şi ar mesteca gumă. În capul mesei stă domnul Miron (sau Mironică, pentru prieteni), cu părul alb şi doi nasturi descheiaţi la cămaşă. Se uită la mine repede şi începe să povestească în aer:
- …ce i-am bătut p-ăia aseară la biliard… Până la patru dimineţa i-am ţinut. I-am şi dat mesaj lu’ nevastă-mea să nu m-aştepte, că vin târziu. …ce-mi scrie şi ea pe un bileţel azi… „dragă, vezi că vin şi eu târziu, că mă duc la un chef. să mă ierţi şi că n-am făcut de mâncare”. Ce zici de asta, domnule?

 

Nu-i răspunde nimeni. Eu trec mai departe şi îl salut pe un domn la costum verde. Pe el nu-l cunosc. Nici el nu mă cunoaşte pe mine.

 

De-afară apare Bogatu. E oacheş şi are chelie. În creştet, ca un om care se scarpină des în cap. Salută repede pe toată lumea, se aşază pe canapeluţă şi începe să gâfâie cu cheile de la maşină în mână. Vrea să pară grăbit, dar de-abia aşteaptă să ne povestească ceva.

 

- Aţi văzut bannerul ăla de la rond? zice.
- Ce banner? îl întreabă Mironică.
- E aşa jumate cu poza lui Dinu şi pe cealaltă jumătate scrie „şi eu votez Marian Popescu – preşedinte”.
Dinu e preşedintele Democraţiei Viitoare şi susţine candidatul altui partid.
- Vede el când apare pe-aici… zice nea Nelu în barbă. A belit-o! Crede că-i merge cu noi?!
- Ce-aveţi de gând să-i faceţi? întreabă Bogatu.
Nea Nelu nu-i răspunde. E încurcat la calcule.
- Îl daţi afară? zice şi Andrei.

 

De el am uitat să vă spun. E tot oacheş şi respiră mai greu ca Bogatu. Este plin de importanţa situaţiei când vorbeşte.

 

În sediu mai e şi doamna Filip, care tot goleşte la scrumiere şi adună pahare de pe masă.

 

- Unde e doamna Preda? o întreb încet.
- Cred că s-a dus să mănânce.
- Aha…
Doamna Preda face lista cu tinerii care lucrează în campanie. Pentru ea venisem eu.
Nea Nelu a terminat de calculat şi mă vede şi pe mine.
- Da’ vino, domnule, încoace lângă noi! Ce te-ai ascuns acolo?
Îmi iau un scaun şi mă aşez lângă Mironică.
- Ai făcut şi tu listă cu alegători? mă întreabă domnul Popa.
- N-am făcut.
Nea Nelu îmi vântură o foaie şi zice:
- Cum n-ai făcut, că lista-i aici, la mine?!
- Aaa, cred că a adus-o frate-miu în locul meu.

 

Noi ăştia care lucrăm în campanie trebuie să convingem câte zece oameni să-l voteze pe candidatul nostru. Cine reuşeşte primeşte o geacă şi două milioane.

 

Nea Nelu începe să explice calculul pe care l-a făcut.
- Fii atent, Andrei… finule!
- Da, naşule.
- Uite-aicea… dacă avem zece mii de votanţi, primeşte fiecare ce i-am promis. Dacă avem opt mii, le dau doar geaca. Nu. Dacă avem opt mii şi suntem pe primul loc le dau tot. Dacă avem şapte mii, înseamnă că am făcut şaptezeci la sută, şi le dau geacă. Banii le dau tot la şaptezeci la sută din multiplicatori.
- Şi cum îi alegi, naşule?
- Îi luăm prin eliminare… Geaca oricum le-o dăm! Da’ dacă n-am făcut zece mii, nu mai vezi banii, bibicule!
- Nu, domnule, eu nici nu le-am zis de bani, zice doamna Filip. Eu le-am zis că o să fie stimulaţi… De un stimulent le-am zis eu.
- Ia uite cu ce-mi bat eu capul, reflectează Nea Nelu. În loc să beau un şpriţ…
Doamna Filip se uită la mine şi îi vine greu să nu râdă. Pe uşă intră doamna Preda şi salută pe toată lumea. Doamna Filip îi arată un lighean cu nişte pungi verzi, de plastic.

 

- Ia spuneţi, doamnă, câte kile de brânză aţi luat?
- Două kile.
- Aşa… şi doamna Filip se uită pe un bileţel pe care scrie „Preda-16, Bogatu-23, Nelu-18”, cât are fiecare de plătit pe brânză.
În sediu apare o femeie tânără, foarte precipitată.
- Face preşedintele referendum, acum îl anunţă!! Ia daţi-i drumul la televizor.
- Ia să vedem. Nea Nelu ia telecomanda şi dă direct peste discursul preşedintelui.
Din televizor se-aude:
- Unu. Sunteţi de acord cu reducerea numărului de camere ale Parlamentului la una singură?
- Nu, îi răspunde nea Nelu.
- Doi. Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maxim 300?
- Nu, zice tot el şi stinge televizorul.
- Păi ăsta vrea să-şi atragă el alegători cu referendumu’ lui, se bagă Mironică.
- Atrage pe mă-sa, i-o retează nea Nelu. Domnilor, ştiţi ce-am auzit că vor să facă ăia cu florile comuniste?
- Să ne sugă dă pulă!! atacă Bogatu.
- Lasă, domnule… vor să lipească afişe din seara asta. Care ai cameră foto şi stai aproape?
- Am eu la telefon, zice Mironică.
- Nu la telefon.
- E bună, nea Nelule, are trei megapixeli.
- Bine. Fii atent. Îl iei pe Bogatu şi staţi cu ochii pe ei. Le faceţi poze şi, dacă îi prindeţi că lipesc afişe, îi dăm la ziar mâine dimineaţă.
- Da’ eu pot să fiu observator de presă la alegeri? Întreabă doamna precipitată.
- Cum de presă? zice nea Nelu.
- Adică să mă trimită ziarul nostru şi să stau acolo când se numără voturile.
- Da, cred că se poate.
- Nu observator-observator. Din partea presei să fiu, să pot să mai ies din secţie când vreau, da’ să fiu acolo la final, să nu mai încerce ăia cloşcăriile lor. Dacă-i prind că au luat bani…
- Păi şi cum îi prindeţi că au luat bani? se bagă domnul Popa.
- Îi văd că încearcă să facă poze la buletinul de vot!
- Da. Şi puteţi să chemaţi poliţia dacă prindeţi aşa ceva.

 

Nea Nelu se satură repede de atâta politică.
- Ia daţi o bucată d-aia de brânză, doamna Filip. Aşa. Şi mai daţi încă o farfurie.
Îmi zice şi mie ceva.
- Dă şi tu vreo trei afişe d-alea (cu candidatul nostru).
Îi dau.
Nea Nelu pune brânza pe ele.
- Ce-ar merge o ceapă cu brânza asta… Bogatule, du-te, mă, şi ia vreo două cepe d-aci de la alimentară.
Bogatu se execută.
Nea Nelu începe să taie brânza cubuleţe. O pune grijuliu în două farfurii. Se vede că se pricepe.
După cinci minute observă că nu se mai întoarce Bogatu.

 

- Ia du-te, mă, după el la alimentară, că ăsta aşa face. Se uită pe-acolo…
Mă duc în alimentară, dar mă întorc singur. Bogatu venise pe altă parte cu ceapa.

 

- Dă-o-ncoace, zice Andrei.
Cu mâna lui grea se pune să strivească la ceapă.

 

- O să puţi până mâine, bă! se-aude prin sediu.

 

Nea Nelu verifică primul ceapa.
- E bună, domnule, da’ dacă era şi-o roşie…
Să fi storcoşit Andrei o roşie, mă gândesc.
- Cum adică roşie, nea Nelule?
- Ceapă roşie să fi fost, domnule. Asta nu-i ceapă.
- Asta e ce-puţă! zice Bogatu şi râde singur.

 

În sediu apare doamna Popa, care e chiar soţia domnului.
- Voi aţi văzut bannerele din oraş? ne-ntreabă hotărâtă.
Şi continuă tot ea.
- Sunt aşa, jumate cu poza lu’ Dinu şi pe cealaltă jumătate scrie…
- Da, ştim, o întrerupe cineva.
Doamna Popa vede că nu mai e rost să facă politică.
- Dar ce masă aveţi… adevărată… românească! Ceapă cu brânză! Poftă bună!

 

Domnul Paltin termină de mestecat şi vrea să plece. Îl ia şi pe Mironică după el.
- Hai, mă, că nu te mai primeşte nevastă-ta acasă…
- Popa, mergem şi noi? se şopcăiesc soţii.
- Mergem.
În câteva minute se goleşte sediul. Îmi iau rucsacul şi plec şi eu. Încă îmi miros mâinile a ceapă.

Recomandari

Doamna mea | La Cataua Lesinata | Plumb | Ultimele nefericiri ale lui Arturo Exakta | Les sentiers secrets