Autor: Stefan Poieana
Suprinde-mă-ntr-o zi , surprinde-mă-ntr-o noapte,
Arată-te în umbra pomilor din parc
Şi fără să îmi spui ceva
Aiureşte-mă-ntr-o noapte!
Pe-o bancă-mbătrânită de sufletele ce-au şezut pe ea,
Acolo să ne aşezăm şi noi
Fără să ne atingem trupurile,
Să ne iubim ca toţi ce-au stat pe ea.
Să tragi pătura de întuneric peste noi de va fi frig
Şi de-mi va îngheţa o lacrimă,
Tu, fără să ai resentimente,
Să mi-o încălzeşti cu ale tale… care frig!
Recomandari
Tragedie | Vari-Versuri (Asonante de 1 Martie) | Autopsia cuplului | am slăbit maria | Suprapuneri de aşteptări 



2 Comentarii
Comenteaza