Ne-am rătăcit închinarea
spre altare crescute din fum.
Ca şi cum arderea de sine
ne aparţine nouă acum,
ca şi cum dimineţile
le-am născocit din care de război.
Sunt prea multe becuri
care se laudă că stau aprinse
şi prea puţine aprinderi
lipite în vitrine.
Sunt prea puţine dimineţi
în care ne trezim pierduţi de noi.
Recomandari
Singurătate urbană | Sonată reumatismului meu | Astăzi, iubito | MY PICTURES | Cu irisul sau
Comenteaza