Dacă soarta îmi va spune să te părăsesc
Voi spune că mă minte
Dacă vei vrea cumva să mă răneşti,
E vina sorţii, minte!
Dacă trecut va apăsa asupra mea,
Vrând poate să m-atingă,
Zburav-oi eu în mintea ta,
Ca nici un rău s-ajungă.
Şi-acum tu eşti în altă lume,
Departe de a mea,
Dar vei rămâne tot aici…
Aşa îmi spune marea.
Statuia-i rece cu o mâna-ntinsă,
Şi banca-i goală, de tine neatinsă
Cunosc o piatră ce trupul tău îl plânge,
Mai curg şi lacrimi prin poezie.
Recomandari
Si-acum esti tot departe | Anotimpurile iubirii | Doamne, mai tii Tu minte? | Moartea lui Dionysos | Iubire interzisă
2 Comentarii
Frumos
.
Scris pe 11th September 2009, la 8:36 pm
Multumesc! Povestea asta are si o parte a 2-a
Scris pe 14th September 2009, la 1:04 am
Comenteaza