tare mi-e dor să stau la Universitate,
să ascult “cea mai frumoasă zi”
şi să-mi treacă Andrieş prin faţă
cu barbă şi vestă şi cum-i-o-fi-zicând-t-ului-ăla sub braţ
şi să se desfacă apa din fântână
în rogvaiv şi alte culori pe deasupra,
să-mi scadă părul, să am cinşpe ani
şi să curgă ziua pe muchiile zidurilor,
lipicioasă şi înceată ca zeama de corcoduşe,
să se dezlege funiile lemnului şi crăpăturile asfaltului
şi firele de praf să fugă unele de altele
şi să plesnească universul
într-o sută de mii de stringuri care vibrează sau nu,
să fiu singură şi mică în miezul lui, în miezul meu
şi tare să-mi fie dor.
Recomandari
Eu și cu Cățelul Șchiop | Better Best Forgotten | the dark central | Babel | Complinire (Nesfarsit)
Comenteaza